Si totusi eu ca MENTOR cum imi aleg mentee-ul?

Toate bune si frumoase in povestea nobila a mentoratului! Intentia de a ajuta e cu adevarat laudabila, satisfactia de a contribui la cresterea cuiva e reala pana-n maduva oaselor si rolul asta de adult asezat si cunoscator, combinat cu rolul de parinte sfatos n-are de ce sa nu te prinda ca doar e in firea noastra sa trecem cand si cand prin aceste roluri.
Si totusi, ce faci cand incep sa-ti tot vina solicitari de mentorat? Cum te imparti? Sau mai bine zis cum imparti timpul si asa foarte atent dramuit? De la ce furi minutele acordate mentee-ului? De la work sau de la life? As zice ca initial le iei de la work dar cand incep sa se inmulteasca cererile si tu le accepti stiind ca e nobil sa faci asta si stiind ca iti si place sa o faci, incepi sa ciupesti cate putin si de la life. Apoi din ce in ce mai mult.
Nu stiu care e doza optima de persoane avute in grija de un mentor in aceeasi perioada de timp dar cred ca e de preferat sa fie scurta, chiar foarte scurta. Altfel implicarea tinde sa scada si odata cu ea entuziasmul. Mentorat fara entuziasm e un fel de gluma fara poanta. Cine ar avea chef de asa ceva?
Intrebarea ramane…cum imi aleg mentee-ul dintre mai multi solicitanti? Dupa cum imi suna cererea? In ordinea solicitarilor? In functie de potentialul pe care-l intuiesc in solicitant? Dupa cum imi plac solicitantii? Dupa cat de provocatoare e tema care mi se propune? Dupa o toana de moment? Dupa o recomandare pe care o poate avea?
Eu cand am ales, m-am lasat ispitita in primul rand de pasiunea pe care am simtit-o la mentee-ul meu si recunosc ca am acceptat mentoratul si cu un usor gand egoist de a ma molisi si eu un pic.