Domnul de la Mega

Am două Mega Image-uri în zona mea, unul mai mic la care ajung doar traversând o stradă iar altul mai măricel la aproape o stație de mers pe jos.  

La acesta mai măricel, găsesc câteodată, la casă, un domn înalt, cu barbă lungă şi alură de călugăr (nu știu de ce-mi vine să spun asta, probabil și din felul lui foarte serios de a fi și poate un pic din modul în care  se îmbracă). Ei bine, acest domn special, are un obicei aparte: dicolo de faptul că te salută cu multă căldură la venire și la plecare, te reasigură că ai făcut o alegere bună la fiecare produs pe care îl scanează și ți-l pune în sacoșă.

Cam asta ai auzi dacă ai fi în fața lui:

Ați luat o brânzică  de vaci, foarte bine;

O bere, foarte buna;

Un avocado, perfect;

Aveți și o pâine, e foarte bine.

Apoi îți spune cât te costă iar ție îți vine să zâmbești pentru că n-ai mai întâlnit așa ceva niciodată și pentru că, ce să vezi?, toate alegerile tale sunt în categoria bine, foarte bine sau chiar perfect.

Pe drum până acasă mă distrez imitându-l (cu drag, bineînțeles): “Ați luat un avocado, perfect”

La ultima vizită la Mega luasem printre altele și o cutie cu salam de biscuiți.

Ritualul s-a repetat întocmai până la cutia cu salamul de biscuiti care rămăsese ultima. A scanat-o fără să spună nimic iar eu cu ochii măriți de uimire l-am întrebat:

-Aoleu, asta nu e bine?

M-a privit mirat  ca și cum îl scosesem brusc din universul lui, s-a fâstâcit fracțiune de secundă și apoi a zis zâmbind:

–Ba eu cred că e chiar foarte bine.

Am răsuflat ușurată și i-am răspuns:

–M-am liniștit.

Apoi ne-am salutat, el urându-mi o seară bună iar eu plecând, în lumea mea, în care alegerile pe care le fac nu pot fi altfel decât foarte bune sau chiar perfecte. Martor îmi este domnul de la Mega.
Și uite ce simplu este, câteodată, să îți aduci aminte de oameni zâmbind.