Beneficii cosmetice neîndoielnice

Trebuie să mai așteptați un pic, mi-a spus doamna de la recepția salonului, luați un loc.

Din momentul ăsta opțiunile mele sunt diverse: pot să mă joc pe telefon, să citesc dintr-o carte, să schimb mesaje cu cineva,  să învăț pe dinafară afișele de pe pereți cu prețurile diferitelor proceduri, să mă uit la televizorul atârnat pe un perete, să răsfoiesc cataloagele cu șuvițe de par vopsite și să-mi trec degetul peste ele răsfirându-le, să dau  din cap a înțelegere când coafeza îmi face semn că nu mai durează mult, să accept un ceai și apoi să-mi pară rău pentru că e prea fierbinte în paharul moale de plastic, să refuz un pateu, să-mi întind picioarele, să-mi îndrept spatele, să meditez, să ascult discuțiile.

Am ales ultima variantă.

N-am prins povestea de la început, dar am dedus că era vorba de băiatul clientei, un tânăr de 13 ani, plecat la munte,  într-o excursie cu clasa.

Drama era că odată ajunși în cameră, la cabană, băieții și-au scos de prin rucsacuri câte o sticluță mică de bere (din aia cea mai mică, stăruia doamna, arătând în aer cu degetele), și când să dea și ei noroc să se răcorească, ce să vezi, intră în cameră diriginta și ii prinde.

“Aoleu, și ce s-a întâmplat?” întreabă nerăbdătoare coafeza.

“Păi ce să se întâmple, le-a confiscat berile și le-a ținut și o morală din aia că-i spune la părinți, că-i trimite acasă și alte alea de le trecuse bieților băieți tot cheful, dar ce crezi?” zice doamna.

“Ce?” și ochii coafezei se făcură mari.

“S-a dus ăsta al meu mai târziu în cameră la fete cu câțiva băieți, să vadă și ei cum s-au instalat, ce fac și ele pe acolo și să le spună și ce pățiseră cu berea și a înnebunit când a văzut ce făceau. Erau cu niște sticluțe la gură și beau serios din ele. I-au dat și lui și știi ce era? Vodka! Vodka, mă, înțelegi?” (ridică doamna glasul dând din mâna).

 “Chiar Vodka?” chicoti coafeza.

“Da, mă! L-am tras de limbă să văd ce sticluțe erau alea și mi-a zis – și aici ține-te bine că asta e tare, zise doamna – că pe ele știi ce scria? Apă micelară! Îți dai seama? Răsturnaseră Apa micelară și puseseră în locul ei Vodka. La 13 ani, mă!”

“Vaaaai, și ce-a făcut?” Întrebă coafeză printre sughițuri de râs.

“Eh, oftează doamna dând din cap a semn că nu prea-i bine ce a făcut băiatul ei: s-a dus glonț la doamna și le-a spus”

“Aoleu”, s-a dat în spate neîncrezătoare coafeza. “Și-a mai vorbit cineva cu el după asta?”

“Exact așa l-am întrebat și eu, n-a mai vorbit nimeni, nici fetele, nici băieții, s-a stricat naibii toată excursia dar el a zis că așa e corect, că și lor li se confiscaseră berile și de ce să fie fetele așa viclene. Viclene, auzi ce cuvânt a folosit, nu știu unde l-o fi auzit”

“Viclene?” Râde și coafeza.

Au mai chicotit un pic și curând mi-a venit rândul. Așteptarea se terminase dar îmi rămăsese în minte gândul că nu-i rău să mai iei din când în când și câte o apă micelară că, uite, nu se știe când ai nevoie de ea.