Din punctul meu de vedere mentoratul e moca si zau daca nu mi s-ar parea de-a dreptul nefiresc sa cer bani pentru asta. Nici n-as cere si nici n-as da. Daca prin absurd n-as gasi niciun mentor – in acceptiunea clasica a termenului – care sa vrea sa ma invete ceva de care am nevoie ca sa ajung mai repede la un obiectiv pe care mi l-am propus fara sa-i platesc, m-as limita probabil la mentorii din carti incercand sa invat de la ei intr-un mod pasiv, trecut prin filtrul mintii mele. Adevarat lucru, sa nu poti sa pui intrebari cand ceva ti-e neclar, asta e un dezavantaj serios. Dar la fel de adevarat e ca pentru unele arii ale vietii – „mentorii din carti” ar putea functiona. N-am sa ma hazardez sa raspund la intrebarea – Pentru care arii ale vietii ar functiona?- pentru ca asta depinde mult de la om la om. Si cand zic arii ale vietii ma refer la cariera, relatii, familie, copii, prieteni etc etc.
Important este sa-ti aduci aminte de Roata vietii (am scris un articol pe tema asta acum ceva vreme) si sa vezi cam unde ai nevoie de un mentor real (cu care sa poti intra in contact direct – face to face, telefon, email, mess etc). Daca tinzi sa crezi ca oamenii vor gandi despre tine ca esti slab pentru ca iti cauti un mentor te asigur ca e fix pe invers. Mie (ca psiholog ce sunt) mi se pare o dovada de putere, de echilibru, de autocunoastere si de dorinta de perfectionare sa recunosti ca ai nevoie de suport intr-o anumita arie a vietii (sau in mai multe, poate chiar in toate). Suntem cu totii intr-un proces de evolutie si cel mai adesea mentorii au la randul lor mentori care au si ei la randul lor mentori care si ei la randul lor…Si uite asa procesul continua la nesfarsit.
Si pana la urma urmei de ce zic eu ca mentoratul e in general moca?
Pentru ca dincolo de timpul pe care ti-l ia e o onoare sa-ti propuna cineva sa-i devii mentor. Cu siguranta cand ti se intampla asta nici nu te-ai imbogati din banii pe care i-ai lua si nici n-ai muri de foame fara ei. Satisfactia insa de a contribui la povestea de succes a cuiva este insa nepretuita. Mentorii, dupa cum ii vad eu, sunt cu un pas in etajul 4 al piramidei lui Maslow iar cu altul pasesc deja in 5. La etajele astea banii sunt undeva dupa nevoia de recunoastere, respect de sine, incredere etc
Deci daca simti ca ai nevoie de un menor tine minte 2 lucruri:
1. In cele mai multe cazuri vei gasi oameni care sa faca asta moca;
2. Nu e o dovada de slabicune sa ceri ajutor ci chiar una de putere.
Ganduri mai vechi
Numar vizitatori
- 123.091 hits
Blogroll
follow me on twitter
- Piata Kempes marianaiosif.com/2023/02/19/pia… 1 month ago
Comentarii
- Connor la O poveste de vară și una de iarnă
- Madalina la Mi-e dor de Florian Pittis…
Pagini
Categorii
Blogroll
-
Articole recente
Mariana Iosif's blog 
N-am vrut sa scriu dar nu ma pot abtine. Ma mananca in…
Maslow asta al tau nu mai este de mult valabil, este „espirat”. Cel putin in Romanica noastra. De exemplu, tinerii cred ca o casa, proprietate personala sau o masina este ceva imposibil (necesitate aflata pe la fundul piramidei) in schimb, cei mai multi, doresc recunoastere profesionala, sociala (necesitate aflata mai la motul piramidei). Ca sa nu mai vorbim ca cei mai multi spun „intai cariera si pe urma un copil” (de aceea copiii de azi, cand vor fii in scoala generala sau la liceu, vor avea parinti, cu cariere, pensionari obositi si fara chef sa se mai joace cu zmeul sau vaporasul telecomandat – fara nici o rautate ). Uite-te la varsta la care se insoara/marita – 28, 29, 30…- din acelasi motiv „intai cariera si pe urma … ” necesitati aflate la etaje (cred ca nu pot sa scriu foarte) diferite.
Vroiam sa spun ca nu prea merge comparatia mentorului cu picioare raschirate la etajele 4 -5 pentru ca necesitatile secolului 21 nu corespund cu ierarhia Maslowului din secolele 19-20. Nu mai este valabila satisfacerea necesitatilor de la baza spre varf asa cum a spus Maslowul. De multe ori sarim peste etajele lui.
(Io intotdeauna mi-am dorit un salariu baban – siguranta, pe la baza piramidei – dar sa nu fac mai nimic, tot pe la baza – in schimb sa am recunoastere profesionala, sociala, pe la varful piramidei. Tu nu?).
Gata, nu mai scriu. Desi tot ma mananca in…
Poate o fi cazul sa sun la deranjamente avand in vedere ca liftul meu e intepenit clar intre etajele 4 si 5 (:-)))
Cat despre Dl Maslow ce sa zic, pentru mine e inca actual si uite chiar as bea o cafea cu el si as sta la povesti psihologice (hihihi daca s-ar putea as prefera sa vina el la mine nu sa ma duc eu la el )
Teoria a scos-o pe la 1950 iar prin anii 90 s-au mai adaugat 3 etaje in piramida dar principiul a ramas acelasi (ca sa poti sa treci motivat la un etaj superior e musai sa satisfaci pe deplin etajul inferior)
Piramida din 8 aici
Nu pot sa tac. Ma mananca.
O evaluare exacta, a ta, intre 4 si 5? Alo, Ascensorul… 112. De ce nu ne povestesti cum a fost in primele 3 etaje? Cum te-ai trezit intre 4 si 5?
Parca prin ’87?, el, Maslowul, ne saluta din alte planuri sau alte sfere. Adaugirea, adaugarea, altor etaje nu mai sunt ale Maslowului. Daca acum sunt 8 etaje si tu esti la 4-5, esti aproape corijenta.
N-ai sarit „niciodata” (cuvant interzis pe blogul tau) peste etajele Maslowului? Tot timpul ai fost 1, 2, 3, 4, 5 … 8 ? Povesteste-ne. Este blogul ta. Cafele cu domnu’ Maslow? Sa ne fereasca Dumnezeu, nici la el nici la noi. El, domnu’ niciodata nu s-a ocupat de nebuni, numai de cei de la etajul 5 (al lui). Sanatosi si auto…
Auto merge cu benzina, nu cu nebuni.
Subiectul era: „mentoratul – moca”. Am derapat, ca de obicei. Scuze, o sa tac o saptamana… pedeapsa.
Stiti care-i problema voastra? Piramida lui Maslow nu-i neaparat o scara pe care trebuie sa urci. Este de fapt o impartire, din punct de vedere aspirational, sau al nevoilor la un moment dat, al „maselor largi”. Sunt f. multi care sunt manati doar de nevoi de baza si f. putini care sunt motivati de implinirea personala.
Este normal ca un tanar educat, iesit dintr-un masterat sa nu se situeze la baza piramidei, de exemplu, asa cum sunt destui oameni care nu depasesc nivelul de nevoi primare.
Deci nu este scara, este o impartire dupa nevoi si atat si de aceea sunt de parerea Marianei ca este f. f. actuala si va fi mereu.
Marie, noi avem „o problema, a noastra”? cum spune Valentinul?
Io n-am probleme cu nimeni, nevar, evar si cu tine cu atat mai putin.
De ce vrea Valentin sa lamureasca „problema noastra?” si sa dea explicatii la „problema noastra”?
Poate avem totusi o problema? Noi Doi?
Gheorghe , al tau, (La Multi Ani!) ce zice?
Roxana mea vine astazi, la Mare, cred ca peste o ora.
Ma hlizesc pentru ca mi-e felul si am si timp.
Cu scuze pentru Valentin.
Fara legatura cu Maslowul.