Tag Archives: valori

Despre imblanzire…

Adevarat lucru, n-am fost niciodata prea prietenoasa sau prea deschisa si nici n-am tanjit sa-mi fac prieteni din oricine sau sa ma var in vorba fara un oaresce temei.
Am tot auzit de-a lungul timpului, de la oameni carora le-am fost draga, indemnul de a nu mai fi asa “salbatica!” si-ntotdeauna m-am gandit ca vor veni in viata mea, cand le-o fi vremea, tot felul de lucruri sau oameni care sa ma imblanzeasca.
As minti sa spun ca nu privesc cu oarecare interes darul pe care-l au cate unii de a se urca in tren si de a deschide imediat o conversatie cu un om necunoscut, de a palavragi interminabil, despre ilustre banalitati, de a-si povesti firesc viata ca la psihoterapeut, vecinului de scaun in avion….
Stiu ca am sa raman “salbatica” in fata multor lucruri si stiu ca mi-e bine asa, pentru ca pur si simplu asa sunt eu… Sunt insa lucruri sau oameni care nu stiu cum naiba dar au reusit sa ma imblanzeasca total, carora m-am daruit fara sa stau pe ganduri.
1. In primul rand m-au imblanzit cuvintele. Cuvintele atent mestesugite m-au imblanzit cel mai tare. Cred ca e un dar foarte de pret acela de a scrie si de a vorbi cu mestesug;
2. M-a mai imblanzit si marea. Marea calda, limpede, cu valuri frumoase si gust de dor de duca.
3. M-au imblanzit definitiv cafelele inmiresmate si prajiturile cu branza dulce, fina, delicioasa;
4. M-a imblanzit mirosul de munte pe care-l simt in serile de vara la Posada si pe care il port mereu cu mine;
5. Ma imblanzesc oamenii autentici, unici, adevarati pe care-i recunosc dintr-o mie si pe care “cu chingi de fier mi-i leg de suflet”;
6. Ma imblanzesc copiii mici de tot care miros intr-un fel foarte special a lapte dulce;
7. Ma imblanzeste liliacul meu de la Posada pe care-l iubesc ca pe un om….

Pe tine ce te-a imblanzit? Ai chef sa-mi spui?
Si pana atunci sa dam drumul si la muzica. Acum

De ce iubim NLP-ul

Sa tot fie ceva ani de cand am inceput sa studiez NLP-ul. Am absolvit scoli temeinice si de valoare in care mi-am construit pas cu pas competentele pana la nivel de master practitioner, citesc cam tot ce imi cade in mana despre acest domeniu, urmaresc evenimentele si efervescenta pe care o genereaza NLP-ul si ma bucur sincer ! Pentru ca merita!
Am pornit atrasa de fascinatia tehnicilor cu nume provocatoare cum ar fi “schimbarea credintelor”(uau mi-am zis, chiar as putea sa nu mai cred ca ceilalti sunt intotdeauna mai buni ca mine?), “schimbarea istoriei personale” (din nou uau, pot sa schimb amintirea examenului picat si privirea plina de mila a celor din jur crezand ca n-o sa mai reusesc niciodata?) sau “tehnici rapide de vindecare a fobiilor” (o sa pot sa infig si eu un vierme in acul unditei?). Acum privind in urma la tot ceea ce am invatat pot sa trag o concluzie simpla si limpede ca o picatura de apa.
Fara indoiala ca toate aceste tehnici mai simple sau mai complicate mi-au folosit intr-un fel sau altul dar, vreau sa fiu sincera, nu pentru asta iubesc eu NLP-ul!
Il iubesc pentru ca m-a invatat sa stapanesc o abilitate de baza.
O abilitate fara de care nimic din ce am invatat nu ar face sens si nimic din ceea ce as vrea sa fac pentru mine sau pentru cei din jur nu ar fi posibil. Aceasta abilitate se numeste simplu: Observare.
NLP-ul m-a invatat sa ma observ, sa-mi dau atentie, sa ma pun pe mine insami in lumina reflectoarelor si sa-mi scot la lumina tipare despre existenta carora nu stiam nimic desi ele imi influentau zi de zi comportamentul si in final viata.
Observandu-ma pe mine am inteles cum ii pot observa si pe ceilalti, cum pot fi atenta la mici indicii si semnale ce pot face uneori cat 100 de cuvinte.
Observarea este o abilitate ce se cere cultivata zilnic pentru a putea da roade si a rasplati pe masura.
Voi pregati pentru tine un ghid cu cateva exercitii de observare pe care ti-l voi oferi in dar in numarul urmator al newsletterului.