Tag Archives: doctorat marketing

6 diferente intre doctoratul de acum si cel de atunci

Dupa ceva ani m-a apucat din nou dorul de a mai invata cate ceva (frumos spunea maestrul Radu Beligan “Singura mea calitate e ca mi-am pastrat starea de elev” ) si m-am inscris la doctorat. La marketing, ASE, ca sa fim mai precisi. Si pentru ca m-au surprins cateva diferente intre ce stiam eu despre doctorat si cum este de fapt acum, am sa ti le spun si tie.

1. Doctoratul nu mai inseamna sa te duci sa cauti un profesor si el sa te accepte pe baza unor criterii foarte stricte si oarecum exclusiviste. Doctoratul inseamna acum sa dai examen (greu) si sa fii admis la scoala doctorala care dureaza 3 ani;
2. Pentru doctorat nu trebuie sa mai ai nu stiu ce super experienta de varf in domeniul in care vrei sa-ti faci doctoratul, acum orice absolvent de master se poate inscrie chiar imediat dupa absolvirea acestuia;
3. La admitere nu conteaza deloc CV-ul (desi ti se cere sa fie la dosar!) sau cine esti si ce ai vrea sa faci, singurul lucru care conteaza este punctajul pe care-l obtii la testul grila din Kotler (dupa ce ai trecut examenul eliminatoriu de competenta lingvistica)
4. Pentru doctorat nu studiezi in liberatate si ideezi asupra tezei cum vrei tu ci trebuie sa mergi la scoala;
5. Ca sa intri la doctorat n-ai cum sa te bazezi pe ce stii tu ca practician al domeniului ci trebuie sa inveti capitolele din Kotler care se cer, definitie cu definitie (inclusiv notele de subsol si dictionarul de la final (:-));
6. Pentru doctorat nu trebuie sa fi scris articole prin reviste de soi sau sa fii autorul unor carti de specialitate, e suficient cum spuneam sa tocesti “Kotlerul”.

O fi bine, n-o fi bine, nu stiu. Vom vedea. Am sa mai scriu aici sau am sa lansez asa cum ma gandeam un blog de doctor (:-)) ca un soi de jurnal al drumului meu prin povestea asta. Ca la urma urmei dincolo de a invata ceva e mai mare dorinta de a produce o lucrare si de a marca un drum pe care-l simt in marketing inca prea putin exploatat. Dar despre asta o sa tot fie timp sa povestim.
Cu bine.

PS. Cand eram mica spuneam mereu ca am fiu doctor cand m-oi face mare. Si uite asa poate inteleg si eu in sfarsit ca m-am facut mare (:-))