Category Archives: Ganduri de coach

O lume plina de oameni autentici

Ei bine asta e viziunea mea asupra lumii!
Vreau sa traiesc intr-o lume plina de oameni autentici, constienti de valoarea pe care o aduc altora si umanitatii in ansamblul ei, oameni preocupati sa-si slefuiasca, in fiecare moment din viata lor, acel ceva care-i face unici.
Ador gandul de a trai intr-o lume de exemplare originale.

Kilometrul 32 din maratonul vietii noastre

Veneam intr-o duminica seara frumusel dinspre munte la Bucuresti si drag mi-a fost sa-l aud la radio pe Emilian Isaila povestind despre maraton si raspunzand in stanga si-n dreapta la tot felul de intrebari: Cum e sa alergi o asemenea distanta? Da’ de ce faci asta? De cand si pana cand pasiunea asta? Care e cel mai frumos si cel mai greu moment?… si asa mai departe.
Zicea el acolo ca cel mai greu in maraton e pe la kilometrul 32 cand parca se deschide iadul si-ti vine sa te tarasti pe jos, cand nu mai intelegi ce naiba cauti tu acolo, cand cel mai aprig gand e sa renunti pentru ca pur si simplu nu mai poti, pentru ca te dor si te lasa muschii, oasele, inima, mintea, tot…
Plecand de la povestea lui m-am gandit ca si in viata mea (si in a ta, nu-i asa?) vine din cand in cand un kilometru 32 cand efortul de a continua e cumplit de greu iar ispita renuntarii uriasa.
Da, recunosc, m-am oprit de multe ori la kilometrul 32 (uneori m-am oprit chiar si mai devreme) dar am avut si sansa de a trece de cateva ori linia de finish. Multe, putine, nu mai conteaza acum cate astfel de reusite au fost, conteaza doar ca le-am trait! Maratoanele acestea ale mele au purtat in decursul timpului nume diferite: nume de proiecte, de formari profesionale, de dezvoltare personala, de prietenii sau relatii.
Ce a facut pentru mine diferenta intre cele in care am abandonat cursa si cele in care am continuat-o pana la sfarsit ?
Le-am dorit mai mult pe unele decat pe altele si asta m-a facut sa continui? Asa ai fi tentat sa spui? Te inteleg daca presupui asta pentru ca asa pare firesc dar am sa te dezamagesc spunandu-ti ca nu asta e motivul.
N-am intrat in curse de maraton prin viata decat daca le-am dorit, daca mi-au placut la nebunie sau daca m-au provocat dincolo de limite si chiar daca le-am abandonat pe unele dintre ele, cel mai adesea nu a fost definitiv pentru ca uite, le tot reincep si sunt sigura ca va veni si ziua in care le voi incheia iar odata incheiate am sa ma pregatesc sa incep altele noi.
Cu mintea mea de coach de acum inteleg ce face diferenta intre a te opri si a continua. E vorba de a descoperi la timp, chiar inainte de a intra in cursa, acele lucruri care te motiveaza, care-ti dau energie maxima pentru drum, care iti creeaza in minte imaginea ta la final iar in suflet senzatia de nepretuit a reusitei.
Asta zic eu ca e cheia. Sa stii ce te motiveaza sa intri intr-o astfel de cursa care nu se intampla in fiecare zi a vietii tale, sa nu pierzi nicio clipa din vedere cine esti tu pe parcusrul calatoriei si la finalul ei, sa stii care e misunea ta de viata cu care ai intrat in cursa.
Fa o lista cu maratoanele vietii tale si pune in dreptul fiecaruia kilometrul pana la care ai ajuns apoi da-ti timp sa analizezi ce te-a facut sa invingi in unele dintre ele greutatea kilometrului 32. E o cale foarte buna de a afla ce te motiveaza. Si daca dupa asta vrei sa vorbesti cu un coach sunt doar la un mail distanta.

NLP de unul singur

Recunosc ca firea mea autodidacta m-a tinut ceva vreme captiva in credinta ca daca citesc un metru de carti si cateve tone de articole de pe net, daca imi cumpar niste DVD-uri de pe Amazon.com cu inregistrari din traininguri ale parintilor NLP, daca mai si arunc o privire pe forumuri unde minti ascutite schimba pareri si-ti dezvaluie tot felul de tips and tricks, am sa devin si eu, fara doar si poate, un expert in NLP. Mai credeam ca odata ce am facut toate astea pentru instruirea mea, am sa pot sa si aplic pe propria piele conceptele citite si – de ce nu? – chiar sa impartasesc stiinta mea cu altii.
Acum, dupa mai bine de 3 ani de studiu, imi vine sa rad la ideea asta si vreau sa va spun si voua sincer ca figura asta nu tine.
Iti poti ostoi curiozitatea in felul asta si poti, daca esti foarte, foarte organizat si perseverent, sa ai un oaresce castig la nivel de dezvoltare personala dar dincolo de asta nu cred in rezultate semnificative obtinute folosind NLP-ul de unul singur.
Da’ de ce totusi nu merge asa? Pentru ca ai nevoie, mai mult decat de orice altceva, de interactiune cu colegi, traineri, peeri, supervizori sau un coach. Ai nevoie sa fii provocat in moduri neasteptate, ai nevoie sa ti se puna intrebari la care nu te-ai fi gandit in veci, sa te trezesti in fatza cu oglinzi in care sa te vezi cum nu te-ai mai vazut, ai nevoie uneori de resurse externe si de un ghid pentru ca in NLP nu este vorba de urmarea unor pasi sau a unor scheme din carti ci de experimentarea unui proces pe propria piele. Experimentare de la lacrimi la zambete, de la indoiala la certitudine, de la deznadejde la fericire.
Cum n-ai sa ajungi un mare “Chef” citind 100 de carti de bucate tot asa n-ai sa ajungi sa folosesti cu tine si cu altii tehnicile NLP fara un coach langa tine sau fara o formare temeinica bazata pe interactivitate. Citeste cate carti vrei si intra pe cate forumuri vrei dar atunci cand esti gata sa si experimentezi ce-ai citit si sa te alegi cu un castig pe termen lung gaseste-ti un coach sau alege un program de formare si urmeaza-l cu bucurie si cu inima deschisa. Mie mi-a placut mult, mult de tot.

Despre beneficiile NLP-ului

NLP-ul pentru mine este un continuu proces de descoperire, de exploatare inteleapta de minereu pretios din adancurile mintii si sufletului meu, de intelegere a ceea ce sunt si a evenimentelor care m-au dus catre ceea ce sunt, de reinventare a unor parti care ma fac sa ma inclinin cand si cand precum Turnul din Pisa, de acceptare, de modelare a unor performante pe care le admir, de progres.
Poate ca pentru unii beneficiul principal al NLP-ului este dat de cresterea flexibilitatii sau a numarului de optiuni legate de modul nostru de actiune, pentru altii poate ca este vorba de intelegerea credintelor limitative ce ne impiedica dezvoltarea, iar pentru altii poate ca abilitatea de a deveni constient asupra a ceea ce facem de obicei inconstient este cel mai important lucru.
Sunt foarte multe beneficii ale NLP-ului, important este sa-ti dai timp si sa vrei sa scotocesti in mintea si in sufletul tau mergand pana la radacina a ceea ce esti. Intalnirea ta cu tine este cea mai frumoasa si mai de pret intalnire din viata. De la aceasta intalnire in colo lumea devine altfel pentru ca tu stii cine esti, cum esti, cum vrei si poti sa fii, ce ai de oferit lumii si tie.
NLP-ul nu este un ciclu de invatare pe o durata limitata de cativa ani. Dupa ce i-ai prins gustul devine un obicei de viata de care te bucuri zilnic si de care nu te-ai mai desparti niciodata.

Si pana la urma care e cel mai rau lucru care ar putea sa ti se intample?

Ei bine dragilor, intrebarea asta face minuni! Am vazut oameni depasind momente grele, de care se temeau demult, doar punandu-si in minte intrebarea asta.
Imi povestea cineva ca se ducea pana la cabinetul profesorului si nu-i venea sa intre. O combinatie de rusine si teama o cuprindea in fata usii si in loc sa apese pe clanta si sa intre facea cale intoarsa spre o zona de confort. Zile in sir. Frustrarea o cuprindea din ce in ce mai tare si sentimentul ca nu e in stare sa faca nici macar atata lucru ii paraliza fortele si gandurile.
Cand i-am pus intrebarea asta s-a uitat indelung la mine si apoi, dupa miscarea ochilor, as zice ca si-a derulat in minte filmul cu ce s-ar putea intampla. Intr-un final a zambit si a ridicat din umeri spunandu-mi: “Pai pana la urma n-ar fi nimic asa de grav. Ar putea sa ma refuze in cel mai rau caz”. Ok, ar putea sa te refuze si acum stiind asta ce ai putea face tu pentru ca ceea ce-i ceri sa fie de nerefuzat?
“Pai sa explic clar si sa argumentez frumos” mi-a raspuns ea zambind.
Mai e nevoie sa spun finalul?
A doua zi m-a sunat si mi-a spus ca profesorul a fost foarte de acord cu ce i-a cerut.
Ia cu tine ce-ti trebuie din povestea asta si ori de cate ori te afli in fata unei situatii in care-ti vine sa dai bir cu fugitii pune-ti in gand intrebarea asta: ”Si pana la urma care-i cel mai rau lucru care ar putea sa mi se intample?” Cand stii care e cel mai rau lucru care s-ar putea intampla (acum numindu-l ai sa vezi ca e un rau cu mult mai mic decat marele rau necunoscut care te oprea din drum) mergi mai departe cu gandul si intreba-te ce ai putea face ca raul asta sa nu se intample…
E chiar atat de simplu!

Scara carierei….un concept perimat?

Acum ceva ani tot auzeam vorbindu-se de cariera si de scara pe care e bine sa o urci catre cat mai sus pentru a deveni cum s-ar zice un om implinit! Urci asa, ca intr-o piramida. De la baza catre varf, din treapta in treapta, din 2 in doi sau cum te tin puterile.
Circula chiar o teorie cum ca nu e bine sa arzi etape pentru ca pierzi beneficiul lucrului temeinic facut, cu acumulare constanta si relevanta de cunostinte si experiente. As putea, ma gandesc, sa fiu de acord ca e o teorie sanatoasa daca …pagina 2

Am dat la istorie ca n-a fost nimeni in clasa a XII-a sa ma indrume cum sa aleg

Mi se intampla tot mai des sa vad oameni super scoliti intr-un domeniu lucrand in cu totul altul, fara nicio legatura (sau cu una firava gasita ca scuza sau ca element de diferentiere) cu ceea ce au invatat la scoala. Am intalnit juristi lucrand in creatie publicitara, medici in banking, arhitecti in management de restaurant, inginer in contabilitate, profesori in imobiliare, istorici in training pe managementul timpului, muzicieni in vanzari auto si am listat doar cazuri concrete cu care eu m-am intalnit de-a lungul timpului.
M-a bucurat intalnirea cu fiecare dintre ei si am apreciat modul cum s-au adaptat noului domeniu, cum si-au cladit noi cariere de succes dar nu m-am putut abtine sa nu-i intreb, pe fiecare dintre ei, ce i-a manat pe alt drum decat cel pe care pornisera initial?
Cel mai des am primit raspunsul ca asa a fost sa fie, ca intr-a XII-a nu era nimeni care sa-i ajute sa alega, ca era nevoie sa faca si ei o facultate, oricare ar fi ea.
Cred ca exista o acuta lipsa de coachi de cariera care sa ajute la limpezirea deciziilor si la conturarea unor optiuni bazate pe pasiuni adevarate, pe alegeri in cunostinta de cauza, pe urmarirea unor vise. Si uite asa, resursa super limitata numita timp, pe care cel mai des o cheltuim cu mai mare lejeritate decat ne-am cheltui banii, e irosita in van pe studii aprofundate ce nu vor folosi cu adevarat, la potentialul lor maxim, nimanui.
Desigur ca se poate intampla sa nu te mai regasesti in domeniul in care te-ai pregatit si sa te atraga irezistibil alt domeniu dar cred ca astea ar putea fi mai degraba exceptii decat reguli si ar putea sa se refere la domenii noi sau cu totul noi despre care nu existau prea multe informatii la momentul alegerii.

Am vazut si prin curti straine, prin Europa sau America aceasta tendinta si-i vad 2 cauze principale:
Pe de o parte vina domeniilor prea permisive (slava domnului ca un avocat nu se poate face peste noapte medic sau arhitect!) care imbratiseaza – pe ideea experientei de viata, a inteligentei native si a atitudiniii proactive – specialisti din alte domenii. Pe de alta parte lipsa coachilor de cariera si a interesului fata de orientarea clara de la bun inceput a tinerilor catre o profesie pe care sa o transforme in cariera!
Coachii ar trebui sa iasa la rampa si sa puna umarul la efortul asta pe termen lung! Pentru ca merita.