Zile de unică folosință

Era aproape finalul anului, eram într-o sală de teatru plină ochi, lângă mine, la capăt de rând, un domn în scaun cu rotile, în fața mea un el și o ea trecuți mult de 50 de ani, foarte tandri, iar un pic mai departe de ei, domnul Mircea Cărtărescu.

Domnul tandru povestea cu un cuplu de lângă ei ceva despre un aparat de purificat aerul și spunea că el n-a prea simțit vreun beneficiu dar ea, care este foarte gingașă (și aici a mângâiat-o tandru pe creștet), simte clar diferența. Am zâmbit, cuvântul gingașă sunase foarte special.

Spectacolul era bazat mult pe gândurile personajelor, atât de mult încât la un moment dat  nu mai știam care sunt gândurile mele și care sunt ale lor.

Două lucruri mi-au rămas în minte și am tot întins de ele de la sfârșit până la început de an. Primul e o povestire pe care o spunea unul dintre personaje care se plimbase printr-un cimitir și se mira că datele de pe cruci păreau foarte apropiate ca și cum toți oamenii aceia trăiseră foarte puțin, unii câțiva ani, alții doar câteva luni. Contrariată s-a dus să întrebe ce e cu oamenii aceia, de ce muriseră toți atât de tineri dar i s-a răspuns că datele nu reprezintă timpul pe care l-au trăit ci timpul în care au fost fericiți.

O lungă perioadă după asta n-am mai putut să mă conectez  la gândurile personajelor, mă gândeam ce ar scrie la mine, încercam să calculez, din reper în reper, când și cât am fost de fericită. Noroc că m-a oprit o replică ce a reușit să se strecoare până la mine. Personajul spunea că: Zilele noastre sunt de unică folosință și că din păcate nu există în lumea asta vreo mașinărie care să le recicleze și să ni le dea înapoi.

Am zâmbit, eram fericită chiar atunci, putea fi adunat și monentul acela la numărătoare.

Și uite-așa mi-am propus să nu mai las zilele astea de unică folsintă să să se furișeze pe lângă mine, vreau să fac cunoștință cu fiecare dintre ele.

PS. L-am menționat pe domnul Cărtărescu pentru pe timpul spectacolului m-am mai uitat către el încercând -i surprind reacțiile. Privea atent, cel mai adesea cu mâna la gură. În pauză eram curioasă cum (sau dacă) va fi asaltat de admiratori dar am fost surprinsă -l văd așteptând singur începutul spectacolului, rezemat de peretele sălii. Soția lui ieșise în pauză cu câțiva cunoscuți. Cred mulți l-am privit așa, mai pe furiș, mulți ne-am gândit ce mult ne-au plăcut cărțile lui dar n-am făcut pasul spre el -i spunem ceva. De ce naiba, nu stiu.

One response to “Zile de unică folosință

  1. Probabil gândul că ai deranja, că nu ai știi ce să spui … sau acestea ar fi fost motivele mele într-o situație similară, când aș vedea un autor pe care îl citesc sau un blogger pe care îl urmăresc 🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s