Mama relaxării este plutirea  (și nu numai a relaxarii…)

Episodul 1:

Despre “Terapia prin plutire” am citit prima oară prin 2016, mi s-a parut interesant, am scotocit un pic internetul pentru mai multe detalii, apoi am lăsat-o baltă. În 2017 mi-a ieșit din nou în cale într-un articol de la Inoza despre ce cadouri ai putea să-ți faci de Anul Nou. Cred că tot acolo era menționat și testul ADN pentru identificarea strămoșilor care este promovat acum pe la TV și care văd că face furori în rândul prietenilor mei.

Când m-am reîntâlnit cu «Terapia prin plutire » am început din nou să caut informații. Sursele vorbeau de mult mai mult decât de relaxare, vorbeau de tot felul de experiențe la limita cunoașterii și în loc de «Terapie prin plutire » insistau pe «Deprivare senzorială » și pe impactul acestei deprivari senzoriale asupra pisihicului.

Pe mine ca fan SF de când mă știu, subiectul m-a prins imediat. Orice experiență legată de stări modificate ale conștiintei, neuroștiințe etc mă fac să nu mă mai dezlipesc din fața ecranului și să caut tot mai adânc.

Cred că un bun starter în « Terapia prin plutire » este articolul de pe club enigma pe care îl găsești aici.

De la ei am aflat și despre serialele în care apar bazinele de deprivare senzorială, două seriale le-am vazut  iar al treilea este și el în curs. Și pentru că bănuiesc că deja te întrebi care sunt cele două văzute iată: Fringe (o mulțime de episoade -unele mai bune, altele mai putin bune, un fel de Dosarele X dar nu cu extratereștrii ci cu mistere ale minții umane). Al doilea este “Stranger Things” mai cu copii (dar nu pentru copii) și plin și el de mistere. “The OA” este al treilea. Sunt în proces cu el. Nu sunt niste miracole ale cinematografiei dar dacă iti place SciFi-ul si-ti plac misterele atunci e posibil să te prindă si serialele astea.

Bun, să revenim și să vedem ce e cu deprivarea asta senzorială și cu “terapia prin plutire” despre care estimez că se va vorbi mai mult în anii următori.

Este vorba despre o incintă (care poate fi sub forma unei priramide, a unei mici încăperi sau a unei capsule. În interiorul incintei este un bazin cu apa în care este dizolvată o cantitate enormă de săruri Epsom ceea ce face posibilă plutirea corpului. Nu contează dacă ești slab sau gras, în soluția asta vei pluti cu siguranță. Sunt cam 30 de centimetri de apa, totul e sigur, n-ai cum să te îneci pentru că plutești și n-ai cum să te răsucești pentru că forțând mișcarea de rotație ai da cu cotul de fundul bazinului. În bazinul cu apă și în incintă temperatura este la cea a corpului. Când intri în incintă și închizi ușa după tine, te izbește un pic aerul cald, păstrând proporțiile îți amintește un pic de saună. Odată se te-ai așezat confortabil în bazin (apa e perfect curată și pregătită prin filtrare totală pentru fiecare plutire) ai surpriza să nu simți că apa ar fi caldă sau rece pentru că este exact la temperatura corpului tău. Nu simți nici măcar la cap diferența, apa îți intră în urechi și ajunge până pe la jumătatea frunții. Nu ajunge niciodată la ochi, la gură sau la nas. Plutesti fără grija asta. Deci nu constientizezi apa, nu te afecteaza gravitatia, corpul este perfect relaxat, nu auzi zgomote, daca inchizi lumina nu vezi nimic.

Sunt cel puțin 3 locuri în București unde poți experiementa “Terapia prin Plutire”, sunt și în alte orașe, Brașov (acolo a fost primul centru de plutire), Iași, Cluj etc. Am studiat un pic oferta (doream să mă duc din pură curiozitate) și am ales ce mi-a fost mai la îndemână “Happy float”, într-o vilută prin zona Popa Nan. Mi s-a părut interesant că la ei incinta e în formă de piramidă și m-am gândit că asta va aduce un plus la întreaga experiență prin “efectul de piramidă” despre care citisem într-o vreme foarte mult.

Locul este foarte civilizat, oamenii prietenoși și pasionați de zona de relaxare, meditație, yoga etc (citisem înainte să merg și un interviu cu Dr Cătălin Palade unul dintre proprietari pe care l-am și găsit acolo și cu care am dezbatul un pic după prima plutire. Interviul e aici

Mi-au pus la dispoziție tot ce am avut nevoie, prosoape, papuci de unică folosință, halat, cosmetice pentru dus, apa de băut etc. Mi-au explicat un pic înainte tot procesul, mi-au dat o telecomandă cu care poți să deschizi sau să închizi instalația de ventilație (eu am ținut-o deschisă), să aprinzi sau să stingi lumina (am făcut și una și alta), să deschizi sau să închizi muzica de relaxare (din nou și una și alta). O ședință de plutire durează 60 de minute, iar înainte cu 5 minute ca timpul să se scurgă  mi-au spus că voi avea semnale luminoase sau muzică. Apoi au tras paravanul în urma mea și m-au lăsat singură. Am făcut un duș, mi-am pus halatul, am deschis ușa incintei în formă de piramidă și am pășit în bazin. Piramida este înaltă cât să poți sta în picioare în mijlocul ei ceea ce mi s-a părut bine. Pentru prima experiență poate mi-ar fi fost greu într-o capsulă în care să mă închid (acum nu cred că mi-ar mai fi).

Despre cum a fost prima ședință de plutire dintre cele 3 pe care mi le-am luat în pachetul Start-UP (210 lei 3 plutiri de 1 oră) îți spun zilele următoare, în episodul doi.

Piramida happy float

Sursa foto: https://happyfloat.ro/ 

One response to “Mama relaxării este plutirea  (și nu numai a relaxarii…)

  1. Pingback: Experiența mea cu plutirea Episodul 2 | Mariana Iosif's blog

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s