Coriolanus, cel mai intens spectacol de teatru văzut vreodată

(Atentie! Contine ceva spoilere!!)

De-a lungul timpului am văzut multe spectacole de teatru care m-au uimit și m-au emoționat mult. La “Regele Lear” (TNB) de exemplu, dacă-mi aduc bine aminte, pe scenă la un moment dat plouă și pare o ploaie reală iar mai târziu cineva chiar înoată într-o piscină. La “Vizita bătrânei doamne” (TNB) îmi amintesc cât eram de uimită că pe scenă părea construit un oraș întreg, cu străzi iar pe una dintre străzi cineva se plimba cu bicicleta. La “Carousel” (Bulandra) cum intri în foaier ai impresia că ai ajuns într-un parc de distracții, muzica răsună sănătos și te trezești imediat luat la dans de unul dintre actori. La “Omul cel bun din Seciuan” (Bulandra) cerul sălii e plin de flori iar asta crează o imagine absolut minunată. În Hamlet-ul de la Metropolis groparii chiar scot pământ cu lopata din ceva ce pare o groapă, la “Livada de Visini” (TNB), casa în care și pe lângă care se desfășoară  mai toată acțiunea urcă și coboară pe scenă în diferite feluri. Lista ar putea continua mult și bine dar am să mă opresc aici.

Cu toate astea, pentru mine Coriolanus rămâne cel mai intens spectacol de teatru văzut vreodată. Nu pot să-l pun în fruntea listei mele de preferințe pentru că acolo s-a așezat de multă vreme și cred că va fi foarte greu de depășit, minunatul spectacol “Crimă și pedeapsă” (Bulandra).

Revenind insa la Coriolanus, să văd o sală modificată în care spectatorii să nu stea pe scaunele clasice ci pe unele amenajate pe scenă, nu era o noutate, așa e și la Livada de vișini de exemplu. Nu mai văzusem însă scaunele așezate ca și cum ar fi fost o arenă ce înconjura scena acoperită de un strat gros de nisip.

E posibil ca acest spectacol să mă fi lecuit de nebunia de a-mi lua bilete în rândul întâi. Nu numai că am stat în rândul întâi, cu picioarele aproape pe nisip, ci am stat și pe primul loc dinspre culoarul pe unde actorii intrau în scenă. Iar când în distribuție sunt vreo 60 de oameni chestia asta poate deveni foarte intensă (😊). Încercam să stau cât mai chircită în scaun, împinsă total în George sa nu se impiedice naibii actorii de picioarele mele. Au fost momente in spectacol cand mi-a fost chiar un pic frică, luptele de pe scenă păreau foarte reale, săbii, topoare, ghioage, tot ce vrei. S-a și tras pe scenă de mi-a sărit inima din piept (rămăseseră cartușe pe jos la final), pe niște sfori atârnate din tavan au coborât aproape pe  mine luptători, un om în flăcări (reale) a trecut la doar câtiva centimetri de i-am simțit din plin întreaga dogoare. La un moment dat m-am trezit și cu un câine lup pe lângă mine. Au fost momente când a fost greu să respir de la praful care se ridica când alergau și se luptau 60 de oameni în nisipul de pe scenă, noroc că sistemul de ventilație funcționează binișor.

Lăsând astea la o parte, spectacolul este foarte bun și într-un mod absolut incredibil pentru o piesă scrisă de Shakespeare acum 600 de ani, foarte actual. Te face parte la întreaga acțiune, traiesti din plin povestea, ești și martor și judecător. Șerban Pavlu este Coriolanus și pe cuvânt că eu nu știu cum rezistă omul ăsta la un așa consum fizic și emoțional. Fleașcă era, curgeau apele de pe el dar era atât de credibil în tot ce făcea. Și restul actorilor, Camelia Maxim, Gheorghe Ifrim, Ionel Mihăilescu și toți ceilalți sunt minunați. Și figuranții (sunt de fapt mult mai mult de atât, un fel de personaj colectiv), tineri absolventi de teatru sunt foarte buni.

Spectacolul merită văzut, e intens și foarte special. Despre un erou care nici nu știi dacă e chiar erou și despre timpuri care seamănă izbitor cu cele pe care le trăim. Totul într-un praf în care se duc și vremurile și oamenii pană la urmă pentru ca să renască iar și iar.

E un maraton, am intrat în sală la 18.30 și am ieșit la 23.10. A fost și o pauză de vreo 15 minute în care am fugit afară să respir un pic. La final mi-am scos pantofii să scutur nisipul și pietricele din ei. Eu ca eu că eram îmbrăcată într-o bluziță și o fustă dar George era în costum. Amândoi arătam ca și cum fusesem tăvăliți pe jos. Am scuturat zdravăn hainele si tot a mai ramas nisip pe ele. Dacă am fi stat undeva mai sus (asta îți recomand) cred că era mult, mult mai bine.

Dar revin și zic, după ce am văzut zeci și zeci de piese, Coriolanus e pe locul 2 în topul preferințelor mele. Jos pălăria!

One response to “Coriolanus, cel mai intens spectacol de teatru văzut vreodată

  1. Pingback: Cărțile, teatrele și filmele lunii ianuarie (2) - Ecoturism si calatorii responsabile

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s