Încă 5 spectacole de teatru (din București) pe care mă bucur că le-am văzut

Continui lista spectacolelor de teatru bune din Bucuresti, pe care o găsesti aici cu incă 5 piese.

Va mai veni incă o listă in curând (😊)

  1.  UFO-TNB

După ce am văzut  la TNB “O întâmplare ciudată cu un câine la miezul noptii” și am fost cucerită total, am vânat bilete la UFO și am avut  așteptări până la cer și înapoi.

Știam cam ce magii poate să facă Bobi Pricop și cum creează o întreagă nebunie de-ți taie respirația doar din lumini și din iluzii optice, într-o scenă fără décor. În plus, orice are o legătură cu SF-ul, directă sau  indirectă, mă atrage irezistibil.

Dar piesa nu este despre extratereștrii și farfuriile lor zburătoare așa cum ni le imaginăm  ci despre altfel de extratereștrii, unele senzații și emoții neprețuite cu care parcă tot mai rar ne întâlnim și de care devenim străini astfel încât atunci când dăm de ele si nu le mai putem evita viața devine altfel, sau nu viața devine altfel ci noi devenim altfel.  Ca după o întâlnire de gradul 3.

Minunat spectacol.

  1. Jurnalul lui Robinson Crusoe– Teatrul Odeon

Robinson este un spectacol pe care ori o să-l iubești ori o să strâmbi rău din nas. Eu l-am iubit. Este atât de neobișnuit totul încât pentru mine a fost o mirare de la început la final.

Decorul îți creează o iluzie foarte marină, de apă și pământ (ca doar e vorba musicalul după Insula de Gellu Naum) sau poate de acvariu (intr-un fel lumea privită ca un acvariu), actorii sunt îmbrăcați și arată a rockeri, muzica Adei Milea e tot așa, un fel de rockareala, se dansează, se cântă, toată atmosfera este ceva cu care eu nu m-am mai intâlnit până acum (:-)).

Dintre toate spectacolele care m-au surprins (includ aici pe cele ale lui Bobi Pricop, pe cele cu decoruri extravagante de la TNB gen “Vizita bătrânei doamne” sau “Regele Lear”, câteva de la Bulandra foarte originale “Car(o)usel”, “Omul cel bun din Seciuan”, sau de la Teatrul Mic “Hotelul dintre lumi”  etc, etc), «Robinson »  e totuși pe locul 1. Poate de la combinația cu muzica. Poate de la costume, nu știu. Știu doar că am plecat cu zâmbetul până la urechi fredonând câte un refren amuzant din piesă. Vezi un pic de atmosfera aici.

George lângă mine cam strâmba din nas. E așa cum ți-am spus: ori îți place ori nu-ți place.

 3. O intervenție – Teatrul Act

Am văzut câteva piese minunate la Teatrul Act. Am coborât de dragul lor ca minerul în măruntaiele pământului, pe scărița în spirala ce duce la subsolul blocului spre sala cu vreo 100 de scaune de la Act. M-am gândit că dacă – Doamne fereste – începe vreun cutremur n-am nicio șansă să scap. Voi fi și moartă și îngropată dar asta nu m-a oprit deloc să mă duc acolo. Nu mă va opri nimic nici pe viitor pentru că am de gând să văd cam tot ce se joacă acolo.

Din ce am văzut la Act cel mai mult  mi-a plăcut “O interventie”. Mi-a plăcut mai ales pentru Ana Ularu care joacă foarte bine, este atât de credibilă încât la un moment dat, spre final, eu care stăteam în primul rând am avut imboldul să mă ridic de pe scaun și să mă duc să o opresc din acțiune. Impulsul ăsta nu l-am mai trăit la nicio piesă de teatru.

E poate “de vină” spațiul intim de la Act unde totul se întâmplă atât de aproape de tine. Îmi aduc aminte că am rămas în București într-un weekend ce era destinat muntelui special pentru acest spectacol si mai mult de atât m-am dus singură să-l văd.  Nu mi-a părut rău nicio clipă. Fata asta, Ana Ularu, este o flacără.

  1. La Țigănci – Unteatru

La Unteatru e, într-un fel, ca la Teatrul Act cu deosebirea că nu cobori în subsoluri ci cumva urci în poduri. Dar am mai scris despre spațiul de la Untetaru aici, nu reiau.

La Unteatru l-am descoperit pe pe Richard Bovnoczki și l-am tot admirat și urmărit prin diverse piese de atunci încoace. Foarte bun actor. Foarte, foarte bun. Am văzut piesa “La tiganci” într-o perioadă în care se făcuse cald rău afară și era cald și în sală.  Richard Bovnoczki era îmbrăcat cu cămașă și haină, parcă avea chiar și cravată, curgeau apele pe el, curgeau  și pe mine în sală și cu toate astea atmosfera mi s-a părut absolut magică. Din două uși și din câteva elemente de decor s-a construit o lume, reală și fantastică in același timp așa cum este și piesa lui Eliade.

Ce bijuterii de piese se joacă la Unteatru!  Toată admirația mea pentru Andreea și Andrei Grosu, patronii de la Unteatru (ei sunt, printre altele, și cei care au regizat “Regele moare” la TNB).

Încă n-am văzut acolo ceva care să-mi displacă, toate mi-au plăcut mai mult sau mai puțin. La țigănci mi-a plăcut mult.

  1.  În vizită la Domnul Green – Teatrul evreiesc de stat

La TES n-am ajuns prea des și-mi pare rău pentru că am auzit că se joacă acolo câteva piese de tot dragul. Spațiul este frumos, refăcut, parte din el seamănă a muzeu sau a sală de expoziții. M-a copleșit atmosfera, mi-au plăcut oamenii eleganți (parcă mai eleganți ca în alte părți), m-am răsfățat în  fotoliile ce parcă le bat la confort pe cele de la Metropolis iar piesa m-a făcut să o pun pe lista mea de piese iubite.

Durează doar un pic mai mult de 1 oră spectacolul. Pe domnul Virgil Ogășanu il urmăresc cu drag de o viată intreagă, imi place și Tudor Istodor dar cumva a fost în umbra maestrului Ogășanu. Piesa merită văzută iar combinația cu spațiul refăcut al Teatrului Evreiesc de Stat este în sine o experiență de neratat.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s