Mi-am adus aminte azi, așa, fără vreun motiv anume, de o poveste (sau o fi mai bine să o numesc pildă?) ce-mi place mult. Cred că e scrisă de poetul Adrian Păunescu pentru că pe el parcă l-am auzit povestind-o.
“…Într-o zi, doi buni prieteni stăteau de vorba despre câte în lună și în stele. Așa, nitam nisam, sau poate din contră, duși de valul discuției, unul dintre ei întreabă:
-Spune-mi prietene dacă ai avea 2 case mi-ai da și mie una?
Celălalt l-a privit contrariat și i-a răspuns imediat:
-Desigur, nu ești tu cel mai bun prieten pe care l-am avut eu vreodată? Nu suntem noi ca doi frați? Fără îndoială că aș împărți cu tine totul și dacă aș avea două case ți-aș da cu drag una dintre ele.
Omul a zâmbit fericit și a continuat să-l întrebe:
-Dar spune-mi, dacă ai avea două mașini, mi-ai da și mie una dintre ele?
-Fără niciun dubiu dragul meu prieten, dacă aș avea două mașini, oricât de frumoase și de scumpe ar fi, cu cea mai mare bucurie ți-aș oferi ție una dintre ele. Ești prietenul meu, aș împărți cu tine totul.
-Mai spune-mi prietene, dar dacă ai avea două biciclete, mi-ai da și mie una?
Prietenul l-a privit încurcat, și-a muscat coltul buzei, s-a mutat de pe un picior pe altul, și-a frecat mâinile iar într-un final a oftat și i-a răspuns:
-Nu, bicicletă nu ți-aș da.
Pai cum așa? Întrebă celalalt. Ai împărți cu mine o casă dacă ai avea două, mi-ai da și o mașină oricât de scumpă sau de frumoasă ar fi și totuși … dacă ai avea două biciclete nu mi-ai da și mie una dintre ele. Cum să înțeleg acest lucru dragul meu prieten?
Păi vezi tu? – i-a răspunsul omul nostru resemnat, biciclete am deja două…
Mariana Iosif's blog 
In teorie avem curaj si marinimie! Faina povestea! Thanks for sharing!hug