Obiecte pierdute

Obiecte pierdute a lui Brooke Davis este o carte pur și simplu  drăgălașă pe care o citești în jumătate de zi fără să-ți pară  rău vreo clipă pentru timpul pe care i l-ai alocat.

Povestea fetiței  “Milli și atât”, uitată de mama ei într-un centru comercial, oricât de stranie ar fi,  ți se pare oarecum firească pentru că recunoști vocea care te duce cu ea printre pagini. O voce de copil ce privește totul cu încredere și cu bunătate. Doar ai fost și tu copil, știi cum e (:-)))

Stratul voit naiv al gândurilor și al întâmplărilor prin care trec personajele este doar o metaforă pentru meditații serioase asupra singurătății, tristeții și alienării dar și asupra speranței și scânteii din noi care nu se stinge niciodată, oricât de bătrâni și nefericiți am fi și care doar așteaptă ca cineva să sufle un pic de speranță asupra ei pentru a reaprinde focul vieții.

Cartea iți reamintește că nimeni nu e o insulă (si mai ale ca niciun om nu e un obiect pe care sa-l lasi sau sa-l uiti undeva), că toți suntem cumva copii, că putem trăi frumos până la finalul finalului și că ne leagă fire nevăzute pe unii de alții. Uneori firele astea se împletesc. Alteori se despletesc.

Paginile curg rapid, una după alta, iar tu între timp ești desfăcut strat cu strat până la miez.

Ai mereu sentimentul că povestea o mai știi de undeva, că te-ai mai întâlnit cu ea în diferite forme. Cu toate astea iți place.

Seamănă un pic cu Micul Prinț și un pic cu Vrăjitorul din Oz. E drăguță, merită citită. Și merită făcută cadou prietenilor de toate vârstele.

Uneori pun semn la cate o bucatica de text care mi-a placut mult. Ia uite:

” Tu ce voiai sa fii cand cresteai mare?

(…..) Voiam sa fiu mai inalta. Voiam sa fiu mai fericita! Voiam sa fiu asistenta medicala. Voiam sa am un serviciu frumos de lichior…”

” …Millie ar vrea sa se ghemuiasca in bratele ei si sa nu mai plece de acolo niciodata, dar nu poate face asta, pentru ca doamna aceea nu e mama ei si nu poti face asa ceva cu mamele altora. Desi ar trebui sa ai voie sa imbratisezi toate mamele care nu sunt ale tale, pentru ca exista oameni care nu au mama, iar ei ce ar trebui sa faca cu toate imbratisarile pe care le au de dat?”