Mărunt şi special

Trecusem pe la piaţă să-mi iau nişte flori şi dacă tot am şi un Mega în drum am intrat să-mi iau o punguţă cu fistic. Cu florile într-o mână şi cu fisticul în alta am ochit o casă mai liberă unde un bătrânel elegant, cu pardesiu şi pălărie, îşi aranja cumpărăturile pe bandă.
M-a zărit, a văzut că am doar o punguţă de fistic şi m-a invitat să trec în faţa lui. Am încercat să refuz, i-am spus că nu mă grăbesc, dar el s-a aplecat spre mine şi mi-a spus zâmbind: “un om la vârsta mea nu se refuză”. Avea dreptate, i-am mulţumit si mi-am plătit fisticul.
Am ales jumătate dintre narcisele mele şi i le-am întins lui “nici o femeie la vârsta mea nu se refuză” i-am zis.
Mi-a zâmbit emoţionat, a scos pălăria şi mi-a spus “Sărut Mâna”.
Frumuseţea lucrurilor mărunte este atât de specială!