Cezărică Manea

Cezărică, un tip cu o minte brici a fost dintotdeauna un pic retras şi un pic ciudat.
La mare se ducea la nudişti şi-i plăcea să se creadă pescăruş. Se mira mereu că n-are pene. Aripi nu voia neapărat dar pene i-ar fi plăcut. Le căuta pe plajă şi le-nfigea în urechi în nas, în fund.
Îi mai plăceau pălăriile de cowboy iar mai târziu şi crucile. Îşi punea la gât cruci mari atârnate de lanţuri serioase.

Îşi mai dădeau coate unii şi alţii numindu-l nebun dar Cezărică le râdea în nas: Voi sunteţi nebuni mă!

Mai târziu s-a însurat, a făcut copii, două fete şi lucrurile au decurs bine până într-o zi când şi-a încărcat familia în maşină şi le-a zis că trebuie să meargă urgent la Baia Mare să recupereze o datorie de sute de milioane de la un om de afaceri local.
Acolo şi-a cumpărat un cuţit lung de bucătărie, şi-a legat la cap o eşarfă, a înfipt o pană în ea şi a ieşit pe strada ameninţându-i pe toţi cu sabia dreptăţii. A luat amendă, s-au răstit la el poliţiştii şi-n final l-au lăsat să meargă la familia lui la hotel. Acolo a luat-o de la capăt şi le-a amenitat şi pe ele cu sabia dreptăţii.

Când s-au întors la Bucureşti a aflat că soţia vrea să divorţeze că nu mai poate suporta un nebun şi nu înţelegea la ce nebun se referă. La el? Să divorţeze, treaba ei!
Ca să-i facă în ciuda s-a dus şi la doctor, a făcut analize şi când doctorul a strâns din buze şi a dat din cap a veste proastă l-a înjurat şi a plecat. Tu eşti nebun mă!

S-a întors acasă, la mama lui şi a trăit acolo o vreme. A citit şi-a pictat.
Într-o zi i-au căzut ochii pe un anunţ, se cauta şofer la Ministerul Agriculturii. S-a dus, a dat tot felul de teste şi interviuri şi a început treba. O vreme a fost bine până când intârziereile se adunau şi mai uita de un drum sau de altul. Când l-au ameninţat că-l dau afară, Cezărică s-a enervat şi a vândut maşina ministerului. A vândut-o pe câteva sute de lei, fără acte fără nimic, la ocazie.

A ajuns la poliţie, l-au cercetat, l-au condamnat şi l-au închis. În închisoare Cezărică se simţea bine. Preda lecţii de engleză, făcea calcule matematice complicate şi le explica ore în şir colegilor de celulă tot felul de raţionamente despre pi-uri,unghiuri şi grade.
Din când în când le mai spunea doctorilor, la vizită medicală, că e nebun dar ei îi râdeau în nas şi-i răspundeau în zeflemea că toţi se cred acolo şi nebuni şi nevinovaţi. I-a rugat să-i dea o hârtie ceva cu ştampilă că nu e nebun să o trimită şi el fostei neveste.

Au trecut anii şi primul gând al lui Cezărică atunci când a ieşit din puşcărie a fost să-şi lege la cap o eşarfă, să caute un cuţit lung de bucătărie şi să se ducă cu sabia dreptăţii întâi la Baia Mare să recupereze datoria, apoi la doctorul care-i zisese că e nebun şi la nevasta care-l părăsise. Să vadă ei că nu-i de joacă cu Cezărică. Nu te porţi aşa cu un pescăruş fir-ar să fie!

PS Am scris acest text raspunzand la o provocare lansata de Mario Barangea la cursul de scriere creativa. Tema: „Despre un nebun”