Dupa ceva ani m-a apucat din nou dorul de a mai invata cate ceva (frumos spunea maestrul Radu Beligan “Singura mea calitate e ca mi-am pastrat starea de elev” ) si m-am inscris la doctorat. La marketing, ASE, ca sa fim mai precisi. Si pentru ca m-au surprins cateva diferente intre ce stiam eu despre doctorat si cum este de fapt acum, am sa ti le spun si tie.
1. Doctoratul nu mai inseamna sa te duci sa cauti un profesor si el sa te accepte pe baza unor criterii foarte stricte si oarecum exclusiviste. Doctoratul inseamna acum sa dai examen (greu) si sa fii admis la scoala doctorala care dureaza 3 ani;
2. Pentru doctorat nu trebuie sa mai ai nu stiu ce super experienta de varf in domeniul in care vrei sa-ti faci doctoratul, acum orice absolvent de master se poate inscrie chiar imediat dupa absolvirea acestuia;
3. La admitere nu conteaza deloc CV-ul (desi ti se cere sa fie la dosar!) sau cine esti si ce ai vrea sa faci, singurul lucru care conteaza este punctajul pe care-l obtii la testul grila din Kotler (dupa ce ai trecut examenul eliminatoriu de competenta lingvistica)
4. Pentru doctorat nu studiezi in liberatate si ideezi asupra tezei cum vrei tu ci trebuie sa mergi la scoala;
5. Ca sa intri la doctorat n-ai cum sa te bazezi pe ce stii tu ca practician al domeniului ci trebuie sa inveti capitolele din Kotler care se cer, definitie cu definitie (inclusiv notele de subsol si dictionarul de la final (:-));
6. Pentru doctorat nu trebuie sa fi scris articole prin reviste de soi sau sa fii autorul unor carti de specialitate, e suficient cum spuneam sa tocesti “Kotlerul”.
O fi bine, n-o fi bine, nu stiu. Vom vedea. Am sa mai scriu aici sau am sa lansez asa cum ma gandeam un blog de doctor (:-)) ca un soi de jurnal al drumului meu prin povestea asta. Ca la urma urmei dincolo de a invata ceva e mai mare dorinta de a produce o lucrare si de a marca un drum pe care-l simt in marketing inca prea putin exploatat. Dar despre asta o sa tot fie timp sa povestim.
Cu bine.
PS. Cand eram mica spuneam mereu ca am fiu doctor cand m-oi face mare. Si uite asa poate inteleg si eu in sfarsit ca m-am facut mare (:-))
Mariana Iosif's blog 
cum a fost examenul de competenta lingvistica???
Test grila. Daca-mi aduc bine aminte a fost cu admis/ respins. N-as zice ca a fost greu.
la ce lb straina ati dat? au fost exercitii gen manual scolar – „completati cu forma/cuvintul corect?”
Engleza. Gen Toefl. Succes.
Buna ziua!
Inscrierea la doctorat presupune automat prestarea de activitate pedagogica in ASE sau in alta parte? Sau e din punctul asta de vedere un Master mai avansat si atat (te duci – inveti – redactezi doctoratul)?
Multumesc,
Vlad
Tomai am terminat doctoratul la ASE. Ma bucur ca am gasit un coleg de suferinta.
Ca proaspat absolvent de scoala doctorala vreau sa va spun doar atat: daca nu sunteti obligati sa faceti un doctorat, in sensul de cerinta obligatorie pentru promovare sau angajare si daca nu lucrati in cercetare sau invatamant, NU-L FACETI. Am pornit la drum cu atatea sperante si vise si n-am avut parte decat de umilinte si eforturi inutile, o stare de sclavagism inutila, bani, timp si mai ales resursa intelectuala cheltuite cu truda si in final doar un petic de hartie care atesta ca esti Doctor. Ha! Intr-o societate ca cea romaneasca, unde non-valorile sunt la putere, la serviciu, la scoala, pe strada, peste tot, violand bunul simt, unde mergi la ASE sa faci un doctorat, ca de, ai impresia ca e topul, si de fapt nu ai parte decat de jecmaneala pe fata pentru banii dati, umilinte si pana la urma studiu individual, ca „nu e problema noastra”, indiferent unde te duci si ce ceri, incepand din anul I si pana la sustinere, unde nu studiezi nimic din ce ai vrea, ci „ce trebuie”, unde dai examene totalmente inutile si care nu demonstreaza nimic din ceea ce esti tu ca cercetator. Sfatul meu sincer, renuntati cat mai puteti si daca nu v-ati apucat, felicitari!
Am intrat la doctorat la ASE in anul 2010. Prima problema intampinata a fost, imediat dupa sustinerea raportului de progres, cand am ajuns la concluzia ca trebuie sa schimb titlul tezei. Am intrebat-o pe secretara mea de an ale cui semnaturi trebuie sa contina cererea pt. schimbarea titlului, iar aceasta mi-a spus ca nefiind in POSDRU nu este nevoie sa intocmesc nicio cerere. Vorbesc cu conducatorul meu, iar acesta m-a trimis la secretara sefa, unde m-am lovit de multe mustrari, dintre care una mi s-a parut extrem de jignitoare si chiar fara legatura cu activitatea mea de doctorand. Am fost luat peste picior, „sfatuit” ca mai intai sa invat sa citesc si apoi sa am pretentii la un doctorat. M-am simtit de parca eram pe o proprietate privata si stapanul avea dreptul sa faca orice cu mine si cu demnitatea mea. I-am spus si eu la randul meu ca de multe ori pagina de web nu functioneaza si ca nu locuiesc in Romania, fapt care a dus la o discutie si mai aprinsa, doamna secretara reprosandu-mi drepturile mele personale, mi-a facut numeroase reprosuri legate de viata mea particulara, cu alte cuvinte, vrem si strainatate dar vrem si doctoratul finalizat. Nu stiu in ce calitate si-a permis sa imi faca aceste reprosuri, insa este foarte grav ce se intampla acolo si in ce mod suntem tratati. Nu sunt singurul, am fost avertizat chiar sa nu am de-a face cu aceasta persoana, insa nu am cum sa o evit deoarece am inteles ca pe actele mele care vor fi in dosarul de sustinere va exista obligatoriu semnatura dansei datorita calitatii de secretar sef.
O alta problema, care deja a depasit limitele bunului simt si denota dorinta de a obtine niste beneficii materiale si chiar doresc sa trag un semnal de alarma in acest sens, este urmatoarea: am intrat in biroul secretarei sef si i-am inmanat dosarul pentru aprobarea comisiei. Rasfoindu-l imi spune ca nu este in regula si ca are multe lipsuri, dar sa-l las totusi ca o sa intervina ea sa ma rezolve, in fine, mi-a dat de inteles ca este nevoie ca data viitoare sa nu mai vin cu mana goala. Am rugat-o sa-mi spuna ce lipseste pentru ca eu am pus in dosar tot ce trebuie, conform listei cu acte de pe site. Dumneaei, a insistat sa las dosarul asa, tot repetand ca o sa aiba grija sa fie totul in regula si sa mi se aprobe comisia. I-am spus ca nu se poate asa, ca eu nu doresc favoruri, pt. ca nu mi se pare cinstit sa-si puna obrazul fata de superiori pt. mine, oricum, nu era cazul, pentru ca din dosar imi lipseau doar copia legalizata a actelor de studii si referatele profesorilor care vor fi in comisia de sustinere, deci nu am inteles de ce era nevoie de interventii. O asigur ca voi completa dosarul si plec. Revin peste o saptamana cu referatele de la doi membri si ii explic ca cel de-al treilea o sa-l atasez la sustinere pt.ca profesorul vine de la UBB-Cluj. Atunci, mi-a reprosat ca este prea tarziu, ca deja a facut eforturi mari ca sa-mi fie aprobat dosarul. M-am simtit umilit, imi venea sa intru in pamant de rusine. Intre timp, a intrat o alta secretara din alt birou sa-i dea niste acte, nu-mi amintesc exact, iar mie mi-a spus sa plec ca nu mai am de ce sa raman. Fiind pe hol, aranjandu-mi lucrurile in servieta, am auzit o exclamatie: „mai da-i dracu si pe astia, i-a gasit sustinerea acu’ de sarbatori. Mai e putin, vine Craciunul unul n-a venit cu o cafea, cu o bomboana, dar in schimb vor multe. Tu ce mai vrei? Nu mai semnez nimic, lasa-ma in pace!”
Stupefiat, am povestit despre atmosfera din acel departament si despre cele auzite colegilor mei, cu care am mai publicat lucrari stiintifice, unii din ei avand deja teza validata de Minister, si mi-au confirmat tipul de comportament pe care il intampinasem si eu, iar altii inca sunt in curs de finalizare a studiilor si mi-au povestit ca si ei, la randul lor au avut astfel de probleme, unul din ei mi-a spus ca a depus o cerere pt. intreruperea studiilor si ca nu a fost luat in seama tot de aceasta secretara sef, desi cererea era semnata si fusese depusa la departamentul doctorate inaintea inceperii semestrului, conform cu regulamentul, secretara sef nu a dorit sa-i dea numar de inregistrare pe motiv ca nu era corect intocmita. Ulterior, s-a prezentat cu aceeasi cerere si aceeasi adeverinta de la locul de munca, dar si cu o „atentie” si bineinteles ca problema s-a rezolvat, iar colegul meu a reusit sa isi amane sustinerea raportului de progres, pentru anul urmator. La ce concluzie sa ajung? 1. Ca in lipsa „atentiei”secretara sef este mult mai indreptatita sa decida si sa selecteze solicitarile decat un conducator de doctorat. 2. De asemenea, in lipsa „atentiei” secretara sef are dreptul sa ia decizii si sa contrazica un profesor. 3. „Atentia” conteaza!
S-a mai confruntat cineva de aici cu astfel de probleme? Am dicutat cu profesorul meu despre acest aspect si am fost sfatuit sa stau in banca mea ca aceasta secretara este sustinuta de Directorul Scolii Doctorale si ca nu va lua nimeni nicio masura. Am colegi care fac sacrificii imense ca sa-i ofere astfel de cadouri, pt. ca provin din familii sarace si orice ban pt.ei conteaza, mai ales ca au nevoie de bani pt. publicarea articolelor, taxa fiind destul de mare.
Buna Mariana! Ai putea sa ne dai cateva detalii despre cum a decurs doctoratul tau la marketing? Informatii de genul cat timp petreci la universitate si cat timp petreci la servici (am inteles ca lucrezi in paralel), daca predai sau ai predat si cam cate lucrari trebuie publicate. As mai vrea sa stiu ce sanse are un doctorant de a ramane mai departe in cadrul universitatii. Multumesc mult mult pentru raspuns! Comentariile de mai sus ma pun pe ganduri…
Mda! E o surpriza pentru mine sa vad ca am dat un doctorat greu, si acum e ca la scoala. Pai daca ai doctoratul, se presupune ca ai facut cercetare si ai descoperit si tu ceva. Altfel, asta e, deja, o diploma d elicenta unpic mai avansata. Si totusi, cei care au schimabt metodologia si au introdus acele examen inutile, cum spunea cineva, mai sus, ar trebui sa explice si de ce nu respecta legea mai de loc. Daca scria in legea invatamantului, ca doctoratul, bun sau rau, se plateste, de ce prevazut ca spor tranzitoriu, sau de loc. N-ar trebui, oare ca cineva sa sesizeze justitia sau Curtea Constitutionala, ca se incalca un drept castigat legal? Sau toate legile, ca si cea invatamantului sunt facut e sa fie incalcate de acesti politicieni cu aere de mari profesori, gen Elena Udrea?