Placinta romaneasca

Mi-e dor sa ma duc pe la cate o serbare populara si sa simt mirosul dulce parfumat de placinta romaneasca. Placinta calda, delicioasa, inebunitor de aromata cum numai pe la noi pe la tara se face. Placinta cu ce-o fi, cu branza, cu mere, cu dovleac… Tot caut placinta asta peste tot pe unde ma duc dar uite ca din pacate n-o mai gasesc. Tonele de Kurtos Kolac facute pe banda motorizata par sa fi luat locul placintelor. Si nu e doar dorul meu de gustul placintei ci dorul meu de autentic si de neamul meu. M-am saturat de saorme si de kurtosi. M-am saturat de manele, de haine de plastic, de jucarii de 2 lei si de vata pe bat colorata in roz si bleu . Am chef sa merg la o serbare populara unde sa-mi cante un mos din fluier si un altul din cimpoi, sa vad cum arata o trambita, cum se tese o ie sau o toala taraneasca, sa vad slaninile afumate atarnate la tejghea, sa vad fete frumoase dansand hora, sarba si ce-o mai fi. Mi-e dor sa merg la targ sau la balci si sa scormonesc printre antichitati.
Mi-e dor de radacini, mi-e dor de bunicii si de strabunicii mei.
Tare mi-ar placea sa ne mai intoarcem un pic si la valori si la cine suntem pentru ca, pana la urma urmei, macar un colt in fiecare targ si la fiecare serbare populara ar putea sa fie asa. Nu?