Imi vine sa rad si acum amintindu-mi ce mutra am facut citind sloganul hotelului din Turcia la care ajunsesem sa-mi petrec vacanta: “Simte-te ca acasa!”
Hihihi, cum adica? Dar eu tocmai asta nu vreau, sa ma simt ca acasa! Vreau sa ma simt in vacanta, vreau sa fiu rasfatata, sa ma relaxez si sa uit de toate.
Pai daca m-as simti ca acasa, dupa ce as termina masa as spala vasele, poate intr-una dintre zile as da si cu aspiratorul, poate as calca ceva si asa mai departe.
Mi-am tot propus sa-i scriu proprietarului hotelului, un tip foarte interesant pe care-l vedeai dimineata cu furtunul in mana udand gazonul si care ne-a surprins intr-o seara anuntand ca e ziua lui de nastere si serband-o impreuna cu noi cu artificii, muzica, tort si toate cele. Unde si-ar fi serbat ziua un patron de hotel de la noi de la mare?…Coasta de Azur? Caraibe? Ceva si mai exotic de atat?
Tocmai pentru ca omul mi s-a parut de admirat mi-am propus sa-i spun ca intentia lui de a comunica confort, siguranta, libertate, atmosfera “ca acasa” nu-si atinge scopul.
O alta chestie pe care o pusesem pe lista sa i-o scriu e muzica. Parca aveau un singur CD in tot hotelul. Invatasem pe de rost si ordinea si cantecele. Ca sa faca pe plac oamenilor diversi din hotel puneau si cate un cantecel in rusa, unul in germana si unul in romana. Din pacate cantecelul in romana era o cvasi manea…
In zona asta de Turcie (Alanya) plina ochi de rusi, pana acum romanii erau mai putini sau deloc. Anul asta am dat de multi si conform indemnului hotelului, incepusem sa ma simt ca acasa.
Am sa povestesc doar o intamplare. Eram dimineata in piscina. Eu, sotul meu, 2 tipi care stateau unul intr-un capat al piscinei si altul in alta si se provocau la prins o minge de piele si inca 1-2 copii.
M-am ferit cat am putut din raza de actiune a celor doi dar cum ei acopereau cam toata piscina era cam greu. Erau romani. Intr-un final decid sa ies din piscina si tocmai cand ma indreptam si eu frumos spre scari ma trezesc cu o minge din aia de piele plina de apa, aruncata de la capatul piscinei, direct in cap. Era sa cad de marginea piscinei asa de tare a fost lovitura. M-am uitat la ei si unul a zis ceva de genul “Sorry” crezand ca sunt rusoaia sau nemtoaica sau cine stie ce. Am zis “Ok” si am plecat iar ei au continuat dialogul extrem de amuzati despre „cum mi-au tras-o” si „de ce mi-au tras-o „si asa mai departe.
Cand s-a dus sotul meu care ramasese in piscina la ei si le-a zis ca e de rahat ce fac au ramas foarte surprinsi ca cineva ii intelesese…
Dar revenind la turcul nostru saptamana asta sigur ii scriu. La anu’ poate o sa aiba alt slogan si sa speram ca n-o sa fie “Simte-te ca la birou” (;-)))))
Dupa ce am scris comentariul la studenta, cu mitocanii astia chiar m-am enervat si mai tare!
Ai fost foarte calma cu ei.
Eu ii injuram, ii bateam !
Sau le luam mingea, o sutam peste garduri, peste mari si tari, si le ziceam apoi… sorry!