Poti s-o incurci oricand

Nu mai fusesem de multa vreme sa vedem cascada Urlatoarea de la Busteni si asa ca intr-o buna zi ne-am decis sa ne ducem acolo. Mergeam noi agale cand vedem in urma noastra un baiat de vreo 20 de ani, imbracat in costum si pantofi indreptandu-se si el spre cascada.
Era cu siguranta o aparitie foarte ciudata imbracat asa si tocmai de aceea trageam tot timpul cu coada ochiului spre el.
La un moment dat ne ajunge din urma si intra in vorba cu noi:
-Vreau sa va intreb, pentru mine care sunt bolnav cu inima nu e bine sa merg pe munte, nu?
– Daca mergi incet si nu te fortezi nu cred ca e vreo problema ii raspunde sotul meu;
– Dar altfel nu e bine, nu? Poti s-o incurci oricand daca esti cu inima, nu?
– Daca esti atent si nu faci efort e in regula.
– Dar daca te urci pana sus la cruce si din greseala aluneci, te rostogolesti pana jos in Busteni?
– Ei, nici chiar asa, te mai opresti pana jos.
– Dar totusi daca urci pana acolo poti s-o incurci oricand, nu?
– Daca esti atent nu patesti nimic.
– Dar e posibil sa te intalnesti cu un urs daca urci pe munte, nu? Si poti s-o incurci oricand daca te-ntalnesti cu ursul, nu?
– Ei, drumurile sunt circulate, nu vin ursii chiar asa…
Ne-a devenit clar ca baiatul era un pic bolnav si incercam prin toate raspunsurile noastre sa-i alungam teama ca “ar putea sa o incurce oricand”. Avea peste 20 de ani dar era ca un copil de 7.
A mers cu noi pana la cascada apoi s-a si intors pe langa noi pana jos in Busteni. Cred ca-i dadeam un sentiment de siguranta de se lipise asa. La un moment dat ne-am oprit pe o piatra, putin inainte de sosea. L-am intrebat de unde vine si ne-a povestit ca a venit cu trenul si ca sta la un camin. Cand l-am intrebat daca are bani sa se intoarca la camin, cu gandul ca daca nu avea sa-i dam noi, a devenit brusc temator si orice i-am fi raspuns ne intreba din nou:
–Da’ de ce ma intrebati de bani?
In final a plecat iar eu am ramas pana in zilele noastre cu vorba lui in minte…..ca acum, pe bune, poti s-o incurci oricand. Nu-i asa? (:-))