Zilele trecute profesorul meu de la Harvard BP, Christos Makedos, ne-a spus o povestioara tare draguta pe care ma bucur sa ti-o pot impartasi si tie acum.
E o intamplare din indepartatul Mexic unde pasii si viata l-au dus la un moment dat pe Christos Makedos si unde, intr-o buna zi, a avut sansa sa viziteze un trib de indieni ce traia izolat, intr-o zona indepartata.
Ajuns acolo, capetenia indienilor l-a intrebat cum il cheama si de unde este. Christos Makedos i-a raspuns el, sunt din Grecia, din Europa.
Dupa un moment de tacere indianul i-a spus cu o voce serioasa si apasata: “Eu va urasc pe voi europenii”
“Cum asa?” a intrebat mirat si incurcat Christos Makedos. Indianul a luat un bat si a desenat pe pamantul uscat un cerc strapuns de un dreptunghi iar apoi ridicandu-si privirea i-a raspuns :
“Va urasc pe voi europenii pentru lumea rectangulara pe care ati creat-o si pentru ca mi-e teama sa nu stricati intr-o zi si lumea mea rotunda”
“Lumea mea rectangulara?” s-a mirat Christos Makedos. Indianul a dat din cap afirmativ si i-a spus:
“De cand va nasteti copiii ii asezati in patuturi mici de forma rectangulara, dormiti si voi in paturi rectangulare, traiti in case rectangulare, iesiti pe usi rectangulare, priviti viata prin ferestre rectangulare, lucrati in locuri rectangulare, cititi carti rectangulare si chiar si cand muriti va ingropati in gropi rectangulare si in cosciuge rectangulare. Viata voastra e rectangulara. Viata mea e rotunda, femeile noastre nasc copii si-i poarta cu ele la san, dormim in cerc in corturi rotunde, inotam in ocean, ne pierdem prin paduri, ne asezam sa mancam si sa ne veselim in jurul focului rotund. Pamantul e rotund, luna e rotunda, soarele e rotund, viata insasi e rotunda. Iubesc mult viata mea – i-a mai spus indianul – si nu vreau ca lumea ta rectangulara sa vina si sa strice lumea mea rotunda …”
Chiar acum cand iti striu aceasta poveste zambesc uitandu-ma la biroul rectangular la care stau, la tastele rectangulare, la ecranul rectangular….
Sufletul meu insa, ma jur, a ramas rotund!
Si-am incalecat pe-o sa si ti-am spus povestea “mea”.
Mariana Iosif's blog 
Just a litlle world in one rectangular mind…
Imi aduc aminte – curios, inca mai am franturi de amintiri – ca prin anii ”80 am primit de ziua mea o cutiuta mica cu diverse lucruri de la o prietena. O buna prietena. Poate ca pentru ea nu era mare lucru ce pusese in cutiuta, dar pentru mine era foarte important. Hm! Cutiuta era…rectangulara!
Interesant, nu?
Si totusi… nu ma pot abtine sa te intreb: exprofu’ cum a reactionat la extraordinara lectie pe care a primit-o? Nu cumva cineva greseste cumplit? Cumva noi europenii?
Dragii mei, va dau o veste ne/importanta: nu exista o lume rectangulara, dar nici rotunda! Exista doar lumea NOASTRA! Trebuie doar sa o pastram, asa cum e… mai buna sau mai rea. Atat. Putem, oare, sa o pastram asa cum e?…Sincer, nu cred asa ceva. Suntem prea egoisti, prea infumurati, prea plini de noi sa ne dam seama de frumusetea lumii noastre si de faptul ca, incet, dar sigur, o distrugem…Fie EA rectangulara sau dreptunghiulara
Foarte multa valoare in povestea asta.
Cand aveam 3 ani, la bunici, m-am dus cu sorcova in bloc. Toti vecinii imi dadeau bancnote. Eu le dadeam inapoi banii rectangulari si le ceream bani „de fier”, rotunzi. Vroiam bani rotunzi, pentru ca erau frumosi.
In mintea de copil, importanta era frumusetea.
Nu puterea data de bani.
Acum am devenit rectangular. Pentru ca toti sunt rectangulari.
Valoroasa povestioara indianului.
Cu ceva timp in urma TVR a transmis un serial SF – Star Trek se numea. Ce legatura are acest lucru cu povestea indianului?…Cine a urmarit acest serial isi aduce aminte de un personaj interesant plin de contradictii si de non sensuri. I se spunea simplu: entitatea Q. Acest Q spunea, la un moment al serialului, ca este total dezamagit de pamanteni pentru faptul ca acestia dau prea multa importanta vietii materiale…Noi, pamantenii, ne razboim pentru orice: pentru mancare, pentru resurse energetice, pentru viata zilnica, pentru tot ceea ce ne inconjoara. Pentru lumea noastra RECTANGULARA. Eu, personal, respect viata indianului si lumea lui rotunda, dar, totusi, imi pun o intrebare simpla: daca noi, ceilalti, traim intr-o lume rectangulara, cine ne opreste sa nu o respectam??? Viata noastra rectangulara e plina de mizerii…Dar cine le produce? Rectangular nu inseamna ceva urat, deformat! NOI insine ne facem lumea urata si dezgustatoare! Cine arunca diferite mizerii pe strada? Cine injura si nu respecta legea cuviintei? Cine fura si inseala?
Cum ar fi sa ne traim viata noastra cotidiana intr-o lume RECTANGULARA, fara mizerii, dar cu respect fata de semenul nostru? Va spun eu: lumea noastra rectangulara ar fi la fel de frumoasa cu cea rotunda a indianului…Totul depinde noi. De sufletul nostru, fie el rotund sau rectangular.
…Pai totul din cauza de spatiu: cum ai putea inghesui o multime intr-un spatiu limitat daca nu ar fi fiecare rectangular? Rotund cu adevarat ar insemna sa ai forma de bila. Si moneda rotunda este, privita din muchie, tot rectangulara (sic!)…Imaginati-va ca ati vrea sa organizati o biblioteca de bile…Dar o carte, daca ar fi bila unde ar putea sa inceapa? Asa stii clar un inceput si un sfarsit: coperta 1 si coperta 4…Eu pot sa accept formele rectangulare. La urma urmei, pot coexista f. bine cu formele rotunde: Poarta Sarutului de exemplu!
Mariana iti recomand un film, care are o poveste frumoasa despre cele doua „lumi” , si nu numai – Avatar
Multumesc anaid, de abia astept sa-l vad.
Craciun fericit Mariana!
Ca alta cale pentru a-ti vorbi nu mai gasesc.
Social media aproprie sau indeparteaza?
Eu cred ca indeparteaza.