Aveti o fusta minunata doamna….

Eram in metrou cand mi-au picat ochii pe fusta unei doamne. Cea mai cea fusta pe care am vazut-o in ultimul timp si pe cuvant ca mi se-ntampla rar sa ma impresioneze un obiect vestimentar.
Ma uitam admirativ la ea si chiar m-am gandit sa ma duc sa-i spun: “Aveti o fusta minunata doamna”.
Ups, dar stai… nu-i asa ca ar fi putut sa creada ca vreau sa o agat (hihihi…ridicol, nu?) sau ca cine stie ce intentii obscure as fi avut? Mda…atunci mai bine lasa…
La fel mi se mai intampla pe la teatru cand cineva langa mine miroase incredibil de bine si-mi vine sa-i spun, cand vad pe cineva citind o carte care mi-a fost si mie draga, cand cineva cunoscut sau nu face un gest frumos sau scrie ceva frumos si ma emotioneza.
Constat ca am invatat, nu stiu cand si cum, sa fiu oarecum suspicioasa si sa ma mir si mai ales sa ma intreb, atunci cand cineva imi face asa dintr-o data un compliment, daca o avea ceva ganduri ascunse, daca incearca sa obtina ceva de la mine, daca e fals si poate vrea doar sa ma linguseasca…
Cred ca asta opreste ceva din feedbackul pozitiv pe care as vrea sa-l dau dar uite ca, fix de maine, m-am decis sa nu mai las sa treaca o zi din viata mea fara sa dau feedback pozitiv cand simt nevoia sa fac asta.
Ba chiar am sa si zambesc persoanelor dragute cunoscute si necunoscute cu care ma intersectez in drumurile mele prin viata. Sunt parca prea putine zambete in jur. Fie ce-o fi!