N-as fi vrut sa intrerup seria intrebarilor si a raspunsurilor dar uite ca pur si simplu n-am mai rezistat. Promit totusi sa revin la intrebari cat mai curand.
Pana atunci iata care sunt cele 3 chestii care ma scot din pepeni:
1. Se intampla sa-i explici cate unuia o chestie despre care el n-are nici cea mai vaga idee si pui tot sufletul si toata iscusinta ta in explicatie astfel incat sa fie simpla si clara iar omul sa se alega cu ceva din asta. La final insa, cand sa te bucuri si tu ca a priceput, il auzi zicand cu maxim tupeu: “Da, asta stiam, dar…”
Frate, mor pe astia care nu reusesc sa accepte ca e ceva ce nu stiu.
2. Se intampla sa te contrazici cu cate unul pe un subiect pe care tu esti “tatic” si el in balarii. Ii explici cu argumente care mai de care dar el se tine tantos pe pozitie si baga niste argumente cretine. Tu continui sa il inveti si sa-i explici, pana cand in final il auzi zicand foarte contrariat: “Pai da ma, vezi, exact asta spuneam si eu”…
Pentru unii e ingrozitor de greu sa admita ca uneori nu au dreptate! Si cum le-o iesi chestia asta cu “Eaxct asta spuneam si eu”, sa mor daca pot sa inteleg;
3. Povestesti cu entuziasm despre cate o chestie nou nouta, si esti beton de sigur ca interlocutorul n-are de unde sa stie de ea. Dupa ce te lasa si te lasa si te lasa sa explici ca sa prinda de la tine esenta, il auzi zicand cu o siguranta dezarmanta: “Fix despre asta am citit si eu zilele trecute…”
Bai sunt cate unii care mai bine ar muri decat sa accepte ca stie altul ceva cu o secunda mai repede ca ei. Genul asta de oameni dupa ce prind din zbor frantura de informatie fug pe net sa afle mai multe si apoi incep sa o ventileze in stanga si-n dreapta ca si cum ia uite ce mai chestie tocamai au descoperit ei.
Trag din ce in ce mai des aceeasi concluzie: E tot mai greu sa fim firesti…
Spune-mi, te-ai intalnit si tu cu una dintre atitudinile astea? Sau toate mi se intampla numai mie? (:-))
Sigur ca da! De aia m-a si amuzat teribil articolul tau! Cred ca este o adevarata arta, sa stii cum sa vorbesti cu oameni de tipul asta. Si mai sunt unii care intorc notiunile pe dos tot timpul, s i orice ai spune, ei pretind ca folosesti gresit cuvintele si spun acelasi lucru, dar fac sa para ca de fapt tu ai spus exact opusul.
Solutia? Cred ca cea mai buna tactica este sa stii cand sa te opresti din discutie daca e nevoie, sa nu astepti sa se ajunga la un schimb de replici total lipsit de coerenta si respect reciproc.
Nu am intalnit insa oameni care sa imi spuna ca „despre asta au citit si ei ieri” pana acum :).
Slabiciunea, neincrederea, incontinenta sunt prezente la tot pasul. Deranjeaza sau provoaca mila sau starnesc orgololii care intra in disputa. Oricum suntem un popo isteric. Eu sunt simplista aici, de obicei nu ma implic, nu ma enervez : e problema lor, nu ma afecteaza cu nimic. Daca ma afecteaza (ceeace from time to time evident se- ntampla), inseamna ca mi-a atins mie un punct sensibil. Poate nu mai am rabdare sau poate mi-as fi dorit sa fiu apreciat, respectat in contextul respectiv. Pe unii imi vine sa-i ajut. Depinde. Life is show:)’n I have faith. Exersez: God grant me the serenity to accept the things I can’t change, courage to change the things I can and the wisdom to know the difference…