Am auzit spunandu-se ca in lumea de azi daca esti politicos si amabil risti sa fii considerat prost. Cum comentezi?

Iata deci raspunsurile la prima intrebare.

Stefan Caraman

A fi politicos si amabil se desface pe un ecart foarte larg de intelesuri si contexte. Spun asta pentru ca poti fi politicos si amabil ca strategie de business, conjunctural pentru a obtine o favoare sau pur si simplu pentru ca asa ai fost educat. Pe de alta parte, nu stiu cat de relevant e sa fii considerat prost daca te afisezi astfel – pana la urma “pacatul” celui care face o apreciere ii apartine intru-totul. Totusi, macar psihologic vorbind, ne prinde fiecaruia bine si ne confera un sentiment reconfortant cand cineva ni se adreseaza politicos sau cand, relationand in acesti termeni, obtinem un feeback favorabil – in general reactia la un anumit tip de atitudine este cam tot aceeasi… finalmente, desi nu-mi iese intotdeauna (pentru ca sunt contexte, din pacate, in care trebuie sa fii artagos si direct), prefer sa fiu luat de prost decat sa fiu evitat;

Vilma Minor

Eu am auzit varianta cu “ fraier”. Nu as comenta. Valorile sunt sociale, dar mai ales personale.
Ba da, comentez, pentru ca m-ai rugat si pentru ca am dreptul sa fiu cat se poate de subiectiva.
Ca premiza, as atrage atentia ca a fi politicos si amabil nu are legatura cu atitudinea slugarnica, ci cu buna crestere.
Asta e fraza lenesului care vrea sa castige in viata sarind etape. Nu sa castige pentru ca e mai bun, ci pentru ca urla mai tare.
In primul rand, strugurii sunt acri pentru vulpea care nu ajunge la ei. A fi un om civilizat e munca de o viata. Si e o munca ce incepe cu cei sapte ani de acasa. Nu e pentru toata lumea.
In al doilea rand, asta e o “ vorba” ce te limiteaza, spune totul despre unde te situezi in raport cu altii. De fapt, depinde in ce lume vrei sa traiesti. Adica printre oameni de calitate, care sunt si ei bine-crescuti si amabili sau printre mitocani care urla unii la altii, se fura unii pe altii si se apara constant. A fi agresiv tot timpul denota, in mod paradoxal pentru unii, o lipsa de incredere in sine. Adica slabiciune.
Oamenii pe care ii respectam (nu cei de care ne temem!) sunt oameni care sunt calmi in situatii de criza, cand tot restul lumii se pierde cu firea, tipa si fuge, nu-i asa?

Adrian Chira

Cred ca e prea general, in lumea de azi cred ca daca esti politicos si amabil ai numai de castigat. Plesu zicea ca printre bucuriile esticilor, adica si cele ale romanilor, se numara si bucuria de a nu fi prins si pedepsit cand faci ceva ilegal. La noi asta se intampla, ne bucuram cand depasim o masina in loc nepermis, cand o luam inaintea altora mintind, furand, copiind si nu suntem prinsi.
Eu sunt din Cluj si pentru mine valorile nu s-au schimbat in tranzitie. Cred ca pentru a reusi trebuie sa faci lucrurile bine. Lipsa de politete si lipsa de amabilitate nu fac parte din acest bine.

Paul Cristian Stefanescu

Se poate… Dupa mine, aici apare povestea cu mana de fier in manusa de catifea. Eu, de exemplu, le vorbesc foarte calm politistilor si ii conving intotdeuna sa procedeze asa cum doresc eu.

Discutia cred eu ca ar fi in jurul ideii de autopozitionare. Daca esti prea personal cu cei din jurul tau (angajati, vecini, soferul de taxi, portarul, bodyguardul, vanzatoarea, mecanicul auto, etc), ti se vor urca in cap. Este normal, e uman ca ei sa incerce sa exploateze orice semn de slabiciune. Si cand observi, socat, ca ei te vad altfel decat stii tu ca esti si ca te trateaza altfel decat te-ai astepta, tragi falsa concluzie: “astia ma iau de prost”. Este vorba de pozitionare proasta. Mi s-a intamplat de multe ori sa ma hahaiesc cu fel de fel de oameni, sau sa comentez fleacuri, sau sa vorbesc chestii personale. Din acel moment, in perceptia lor, te-ai pozitionat langa ei, la nivelul lor, cu efectele de rigoare.
Deci, as inlocui “politicos si amabil” cu “derapaj in pozitionare”, ca politicos si amabil poti sa fii fara nicio problema. Una e sa o saluti pe femeia de serviciu, alta e sa povestesti cu ea despre Copilu’ Minune si despre cat de bine era pe vremea lui Ceausescu.

Iar daca unii considera amabilitatea ca fiind un semn de slabiciune (prostie)… e problema lor. Ce ma intereseaza pe mine?
Mi s-a intamplat o chestie de-asta in primele zile la Capital, in 1997. Se cumpara bere, la sticle de jumatate si bea toata redactia. Eu abia aterizasem pe-acolo si m-am oferit sa ma duc eu sa cumpar bere. A doua zi un coleg mai “batran” (eu aveam vreo 20 de ani) a venit la mine si mi-a lasat punga cu sticle langa birou, mi-a pus banii pe birou si mi-a spus ca trebuie sa cumpar Ursus Verde, apoi mi-a intors spatele si a plecat.
A revenit peste vreo 45 de minute, si cu aceasta ocazie i-am comunicat si eu ca nu ma duc sa cumpar bere. S-a enervat foarte tare, ca de ce nu i-am spus de la inceput ca nu ma duc, ca era la doi pasi chioscul, ca se putea duce el.

Probabil ca a ramas cu ideea ca l-am considerat prost.

Stai pe aproape! O noua intrebare si noi raspunsuri in curand!