Pisatori la marginea drumului

M-au dus pasii prin cateva tari ale lumii de pe mai multe continente. In unele locuri mi-a placut mult in altele putin iar in altele…deloc. De unele am fugit, de altele m-am agatat, in altele m-am regasit. Am vazut de toate, spectacole fascinante, natura, urme emotionante ale istoriei , dovezi cuceritoare de cultura, traditii …dar si saracie, mizerie, promiscuitate.
Dar nicaieri, absolut nicaieri n-am vazut pisatori la marginea drumului. M-am tot intrebat cum o fi sa tragi masina pe dreapta, pe drum national super circulat, sa te duci la marginea asfaltului, neprotejat de nici un pom si de nici un stalp si sa te usurezi cu gandul ca daca stai cu spatele la trafic nu te vede nimeni si ca toti cei care trec in sir pe langa tine vor crede ca doar admiri peisajul cu mana infipta ca Al Bundy in cureaua pantalonilor.
De ani de zile fac marketing si ma gandesc cu respect la consumatorul caruia ma adresez…dar pe cuvant ca nu ma pot vedea vorbind cu pisatorul de la marginea drumului national. Omul acela cu masina tare, imbracat cu haine de firma, cu fata draguta in dreapta lui care nu ezita sa traga pe dreapta si sa-si verse in natura continutul bladderului.
Nici n-am chef sa ma gandesc acum daca o fi vorba de un tip cu o imagine de sine foarte puternica, orientat spre sine, functionand dupa modelul asa vreau eu si „cui nu-i place sa nu se uite”. Oricum ar fi, refuz sa concep sau sa ascult o justificare.
M-as vedea facand marketing pentru kitschosi, pentru manelisti, oligofreni, ciobani, snobi parsivi, nespalati, misei dar ma jur ca nu ma vad comunicand in nici un fel cu pisatorul de la marginea drumului. Dumnezeul marketingului sa ma ierte!