Oamenii recompensa

Am, e adevarat, o doza enorma de optimism, de rabdare, de perseverenta, de putere de a o lua de la inceput ori de cate ori e nevoie….dar chiar si asa trebuie sa-ti spun ca de multe ori o dau si eu in bara, de multe ori mi se intampla sa fac planuri care se duc pe Apa Sambetii, sau sa ma indragostesc de cate o idee ce se dovedeste a fi imposibil de pus in practica, din cand in cand (sau des) ma impiedic de nemernici, cretini, frustrati, fanatici, prosti, aroganti, copiati sau rauvoitori si-mi mai scade si mie nivelul de speranta ba chiar uneori (rar ce-i drept) imi dispare si zambetul care deja mi-a devenit un soi de brand personal. Jur ca habar n-am cum sa explic… dar parca fix in momentele astea in care-mi vine sa las totul balta si sa fug la manastire, fix atunci zic, mi se intampla ca viata sa-mi scoata in cale cate un OM. Un fel de “om recompensa” pe care atunci il cunosc sau atunci il descopar. De-a lungul timpului am avut sansa sa intalnesc, prin intamplari ce n-ar fi promis nimic la inceput, oameni incredibili, adevarati, drepti, autentici, innebunitor de simpli, minunat de destepti, fascinant de unici. Si parca as zice ca in mod deliberat, draga mea viata, pune la cale aceste intalniri jucandu-se cu mine de-a recompensa.
Pe cuvant ca am fost tentata o clipa sa-mi imaginez cum ar fi fost daca n-as fi intalnit acesti „oameni recompensa” dar am simtit un gol prea mare in stomac si m-am lipsit.
Am scris postul asta pentru ca imi da tarcoale tentatia de a face o lista cu toti „oamenii recompensa” din viata mea si de a le spune astfel cat de mult ii iubesc si cat de draga mi-e sansa de a-i fi intalnit ….dar parca as vrea sa fac asta direct, privindu-i in ochi pe fiecare.
Si pe cuvant ca am s-o fac.

PS Arunca si tu un gand catre oamenii recompensa din viata ta si ai sa vezi cat de bine te simti!