Ziceam ca o sa trec la lucruri serioase si uite chiar asta fac acum. Statisticile imi arata ca majoritatea celor care ajung pe blogul meu cauta informatii despre mentorat. Cele mai multe cautari sunt de genul: Ce e mentoratul? De ce mentor? Beneficiile mentoratului? Cat costa mentoratul? si alte asemenea. Eu am tot scris despre asta pe blog dar am vrut acum sa va aduc si un punct de vedere al cuiva care beneficiaza in mod concret de mentorat. E vorba de Raluca N, un om tanar, dinamic si extrem de ambitios. O persoana care de altfel mi-e si foarte draga. Daca dupa ce veti parcurge raspunsurile ei la intrebarile mele veti simti ca aveti nevoie de noi informatii, le puteti lasa aici pe blog si am sa o invit pe Raluca sa raspunda.
Sa trecem deci la treaba:
Care a fost pentru tine momentul in care ai decis ca ai nevoie de mentori?
Am decis ca am nevoie de un mentor in momentul in care am constatat ca lipsa de experienta imi pune piedici. In momentul in care mi-am dat seama ca oricat de mult as cauta in jurul meu persoane cu care sa ma consult referitor la afacerea mea nu gasesc.
Ce nevoie aveai atunci?
Aveam nevoie de o persoana cu care sa ma sfatuiesc. Care sa imi confirme sau sa imi infirme unele instincte ale mele. Care sa stie regulile nescrise ale lumii de business. Care sa imi indrume pasii, in cunostinta de cauza, inspre tinta pe care mi-o propusesem.
Cum te gandeai ca o sa te ajute mentorii? Ce-ti doreai de la ei?
Speram sa gasesc un mentor care sa fie dispus sa ma asculte si sa ma sfatuiasca. Nu unul care sa isi impuna punctul de vedere, pentru ca vroiam totusi sa imi pun amprenta personala in afacerea mea. Speram sa imi puna la dispozitie o parte din timpul si cunostintele sale, astfel incat sa am trasata o schita a pasilor pe care sa ii urmez.
Cum ai facut sa-i gasesti?
Am postat un mesaj pe toate grupurile de yahoo in care eram inscrisa. M-am gandit ca din sutele de membri va fi macar unul care sa vrea sa fie mentor si sa se potriveasca sufletului meu.
Cum ai decis sa ai incredere in ei?
Increderea a venit pe parcurs. Am observat ca iau situatia la fel de in serios ca mine, ca si pentru ei e important sa reusesc si ca parerile lor sunt pe de o parte pertinente si pe de alta parte in cunostinta de cauza.
Ce inseamna pentru tine lucrul cu mentori? Cum se desfasoara totul?
Din cele 4 sau 5 persoane care mi-au raspuns am ramas in legatura cu 2 persoane. Cu una dintre ele, Mariana, discutiile au loc in spatiul virtual (messenger si mail). La inceput aveam o intalnire de 30-40 de minute in fiecare dimineata la ora 9:30. Mai apoi, discutiile au inceput sa aiba loc strict pe problema.
Cu cealalta persoana, Horia, discutiile sunt purtate face to face, prin telefon sau mail.
Faptul ca am tinut legatura cu Mariana si Horia inseamna foarte mult pentru mine. Nu as fi reusit fara ajutorul lor. Ei au reusit sa ma faca sa vad lucrurile dintr-o alta perspectiva. Si doar gandindu-ma ca exista acesti doi oameni care au incredere in mine si pe care nu pot sa ii dezamagesc imi da forta sa merg mai departe.
Care e investitia ta de timp intr-o astfel de relatie?
Investitia de timp este mult mai mica decat daca as fi mers la cursuri specializate pentru a invata toate lucrurile pe care le-am invatat de la ei. Practic am mers pe repede inainte si informatiile s-au pliat exact pe activitatea si personalitatea mea.
Ce le recomanzi altora care se afla cam in aceeasi situatie in care erai si tu?
Eu le doresc tuturor acelasi noroc pe care l-am avut eu. Dar pe de alta parte norocul ti-l mai si faci. Asa ca, recomandarea mea este sa caute un mentor daca simt ca i-ar putea ajuta. Si inca ceva: sa fie cu mintea deschisa la orice optiune. Chiar daca la prima vedere s-ar parea ca o parere sau o idee nu se potriveste in puzzle, merita analizat.
Cum ai fi tu azi daca nu ti-ar fi venit aceasta idee a mentoratului?
Abia imi pot imagina. Probabil la fel de confuza, tracasata, trista, deprimata, neincrezatoare si nestiutoare ca la inceput.
Daca si tu ai nevoie de un mentor nu mai sta pe ganduri.
E foarte frumoasa si provocatoare povestea asta a mentoratului.
Mentoratul este ceva ca dresatul?
Nu, deloc. Daca vrei o comparatie tembela dar mai in linie cu adevarul as zice ca e ca la scoala cand te scotea la tabla, tu habar n-aveai dar era unul de gasca si-ti sufla raspunsul.
Mai clar acum ? (:-)))
Io sunt cam surd si nu prea auzeam cand imi suflau.
Dar la teatru de ce se numeste „sufleor” si nu „mentor”?
Sa fiu a naibii daca stiu! (:-)))
Noapte buna, Marie, este 3 si un sfert si la Mare.