Egocentrism? Narcisism? Un pic de voaierism?

Deunazi dezbateam pe un forum, cu cativa ilustri necunoscuti, despre bloguri si despre ce-i mana pe posesorii lor sa le construiasca si sa le creasca. Si nu ne referim la cei care o fac in scop de afaceri si implicit pentru a castiga direct sau indirect un ban din asta. Vorbim de cei care o fac sa zicem “de amorul artei”. Unii spuneau ca e un fel de nevoie de a vorbi in oglinda pentru tine insuti, altii spuneau ca mai degraba e vorba de un ego ce da pe afara si are nevoie de a se aseza cumva in lumina reflectoarelor si a atrage atentia. Opinia cu voaierismul se referea – trebuie sa recunosc – mai mult la Twitter decat la blog dar nu-l excludea cu totul nici pe acesta din urma.
Si pana la urma urmei intrebarea e : Ce nevoie imi acopar eu cu blogul?
Pai as zice ca lucrurile stau cam asa:
1. Scriu pentru ca asta e foarte in line cu mine insami, cu modul in care exprim zilnic ceea ce sunt;
2. Scriu pentru a nu uita ideile care-mi vin, pentru a le avea undeva centralizate;
3. Scriu in ideea de a oferi cuiva interesat o informatie pe care poate o cauta. Scriu putin despre mine dar mult din experienta pe care am acumulat-o;
4. Scriu din nevoia de a impartasi;
5. Scriu pentru a avea o referinta despre lucrurile care m-au preocupat la un moment dat al vietii mele;
6. Scriu pentru ca-mi place sa fac asta si pentru ca intotdeauna am scris usor. Incerc insa sa nu am doar o colectie de cuvinte goale ci si continut relevant;
O fi si ceva egocentrism pe aici? Nu stiu, e posibil sa fie si asta dar e foarte ingropat sub un munte de intentii bune.
Promit insa sa ma mai gandesc la asta acum ca tot am fost provocata sa o fac!