Mentor te faci sau devii?

As putea sa spun ca nici una nici alta. Mentor esti ales sa fii. Si nu ales de soarta, noroc sau zana buna ci de un om in carne si oase care are nevoie de tine pentru a scurta drumul lui catre ceva, cel mai adesea o reusita.
Am fost de cateva ori pana acum in ipostaza de mentor si cel mai adesea m-am simtit ca un ghid. Chiar asa, un ghid!
Imagineaza-ti ca esti pe munte si urci din greu cu rucsacul in spate. Poate ca esti pe drumul bun sau poate esti alaturi sau chiar departe si la un moment dat dai de cineva care vine de acolo de unde vrei sa ajungi si tu si incepi sa-l intrebi: Cum e drumul? Cat mai e? Vreun izvor prin preajma? Ceva pericole? Vreo scurtatura ceva?
Cred ca cel mai mult asta e mentorul, un ghid care iti arata o scurtatura: de timp, de efort, de genunchi juliti, de frustrari, de incercari.
Apoi mentorul mai e si profesor pentru ca ghidandu-te te invata cum sa-ti folosesti la maxim resursele si asta te face sa cresti rapid.
Ce-ar mai fi un mentor? Un model de urmat si mai ales un motivator. Te tine in priza si nu te lasa sa te lenevesti si sa te abati de la drum pentru ca i-ai spus unde vrei sa ajungi si el stie drumul si mai stie ca e posibil de facut acest drum daca se intampla aia, aia si aia si chiar asta te si invata.
Ar mai fi si altceva un mentor? Coach? Da, e si coach desigur pentru ca te provoaca sa scormonesti in tine si sa scoti la iveala ce ai bun si nu folosesti la maxim sau sa intelegi si sa renunti la ce te tine in loc. Pentru ca e si coach te va tine mereu pe linia atingerii obiectivelor pe care ti le-ai asumat.
M-am bucurat sa fiu mentor si m-as bucura sa mai fiu. E un dublu castig aici, adica jumatate e pentru mine pentru ca ma incarc zilnic cu dragul si bucuria de a contribui la cresterea cuiva.
Am la randul meu mentori pe care-i respect si-i admir. Am sa scriu despre ei cu siguranta.
Nu stiu daca te nasti sau daca devii mentor, stiu insa ca mentorii pe care i-am intalnit eu aveau pasiunea asta de a contribui si incep sa cred ca te cam nasti cu asta, e ca un dar al tau in viata. Pe de alta parte ajungi la nivelul la care cineva sa vrea sa te aleaga ca mentor cand ai acumulat experiente cu carul, cand ai facut ceva de soi, cand ai lasat o urma sau ai dus mai departe un drum.
Eu inca n-am facut toate astea (nu, nu sunt modesta) dar cred ca bucuria si dorinta de a contribui au contat mai mult.
Promit sa scriu despre unde si cum sa-ti cauti un mentor dar pana atunci ia tu frumos un pix si o hartie si fa o lista cu oamenii pe care-i admiri, la care ai avea acces si pe care ti i-ai dori ca mentori. Pot sa pun pariu ca cel putin jumatate din ei ar accepta acest rol. Si atunci ce mai astepti?