De ce iubim NLP-ul

Sa tot fie ceva ani de cand am inceput sa studiez NLP-ul. Am absolvit scoli temeinice si de valoare in care mi-am construit pas cu pas competentele pana la nivel de master practitioner, citesc cam tot ce imi cade in mana despre acest domeniu, urmaresc evenimentele si efervescenta pe care o genereaza NLP-ul si ma bucur sincer ! Pentru ca merita!
Am pornit atrasa de fascinatia tehnicilor cu nume provocatoare cum ar fi “schimbarea credintelor”(uau mi-am zis, chiar as putea sa nu mai cred ca ceilalti sunt intotdeauna mai buni ca mine?), “schimbarea istoriei personale” (din nou uau, pot sa schimb amintirea examenului picat si privirea plina de mila a celor din jur crezand ca n-o sa mai reusesc niciodata?) sau “tehnici rapide de vindecare a fobiilor” (o sa pot sa infig si eu un vierme in acul unditei?). Acum privind in urma la tot ceea ce am invatat pot sa trag o concluzie simpla si limpede ca o picatura de apa.
Fara indoiala ca toate aceste tehnici mai simple sau mai complicate mi-au folosit intr-un fel sau altul dar, vreau sa fiu sincera, nu pentru asta iubesc eu NLP-ul!
Il iubesc pentru ca m-a invatat sa stapanesc o abilitate de baza.
O abilitate fara de care nimic din ce am invatat nu ar face sens si nimic din ceea ce as vrea sa fac pentru mine sau pentru cei din jur nu ar fi posibil. Aceasta abilitate se numeste simplu: Observare.
NLP-ul m-a invatat sa ma observ, sa-mi dau atentie, sa ma pun pe mine insami in lumina reflectoarelor si sa-mi scot la lumina tipare despre existenta carora nu stiam nimic desi ele imi influentau zi de zi comportamentul si in final viata.
Observandu-ma pe mine am inteles cum ii pot observa si pe ceilalti, cum pot fi atenta la mici indicii si semnale ce pot face uneori cat 100 de cuvinte.
Observarea este o abilitate ce se cere cultivata zilnic pentru a putea da roade si a rasplati pe masura.
Voi pregati pentru tine un ghid cu cateva exercitii de observare pe care ti-l voi oferi in dar in numarul urmator al newsletterului.